Nu putem decât să salutăm cu satisfacție vestea întrebării parlamentare adresate Comisiei de către Vicepreședinte al Intergrupului „Biodiversitate, vânătoare, activități rurale” al Parlamentului European, onorabil Marco Dreosto, de deputații europeni Casanova, Da Re, Tovaglieri și Lancini, cărora le mulțumim pentru atenția și sensibilitatea acordată problemelor de vânătoare. Articolul 1 din directivă precizează de fapt că textul „stabilește reguli pentru exploatarea păsărilor sălbatice”, la fel cum articolul 2 stabilește că nivelul populațiilor este menținut compatibil cu nevoi științifice, ecologice și culturale, ținând cont de cele economice și recreative. Activitatea de vânătoare este deci inclusă de cel puțin două ori, în nevoi culturale și recreative, precum și parțial în cele economice. Dar nu este suficient.
Articolul 5, care explică necesitatea ca statele membre să adopte un regim de protecție a păsărilor, începe cu „Fără a aduce atingere articolelor 7 și 9”, adică cele care reglementează vânătoarea (Articolul 7) și derogări (articolul 9). Și de fapt articolul 7 stabilește regulile cu care păsările din anexele 2A și 2B pot fi vânate, atribuind statelor membre obligația de a nu compromite eforturile de conservare depuse în aria de răspândire a speciei. În toate aceste articole, activitatea de vânătoare este așadar prevăzută și considerată o realitate a Uniunii Europene, care urmează să fie reglementată după principiile folosirii înțelepte, dar cu siguranță nu poate fi apreciată ca o excepție de la regimul de protecție. Prin urmare, interpretarea Comisiei apare forțat și de clarificat.
Așa se explică pozițiile recente adoptate de Comisie, mai restrictive decât în trecut, luate de exemplu cu privire la speciile din acordul AEWA (pochard și lapwing pentru Italia), sau cererea de moratoriu pentru porumbel în Spania și Franța, sau procedura EU PILOT din Franța privind capturile de vâsc. Federcaccia speră într-un răspuns clar din partea Comisiei cu privire la acest aspect cât mai curând posibil.