Nu este un episod izolat
În lumea comunicării digitale și a activismului, inconsecvența (reală sau percepută) este păcatul originar pe care rețelele de socializare îl iartă rareori. Elisabetta Canalis, imaginea unor campanii istorice împotriva abandonului câinilor, împotriva blănurilor și o campioană a protecției animalelor de companie, știe bine acest lucru. Recenta apariție a dansatoarei ca invitată de onoare la prestigioasa Piazza di Siena din Roma a stârnit un adevărat val de indignare. tam-tam mediaticAcest incident, însă, nu este unul izolat; face parte dintr-o diviziune culturală și de reglementare mult mai profundă care pune față în față aripa cea mai intransigentă a drepturilor animalelor cu lumea rurală, sportivă și cea a animalelor. Din tribunele arenei ovale Villa Borghese, Canalis nu și-a ascuns entuziasmul, descriind prezența sa la CSIO din Roma ca pe un vis pe care l-a hrănit încă de mică. Într-o declarație adresată presei din industrie, ea a reiterat că legătura ei cu caii este o iubire viscerală și necondiționată, bazată pe empatie, respect pentru bunăstarea animalului și ideea unui „duo” în care se avansează doar acolo unde și cum permite calul.
Scânteia controversei
În comunitatea activistă, prezența dansatoarei în Piazza di Siena a fost interpretată ca un veritabil scurtcircuit etic. Criticile care i-au inundat profilurile de socializare se concentrează pe o piatră de temelie a ideologiei aboliționiste: utilizarea cailor în competițiile sportive este etichetată drept o formă de exploatare și coerciție. Cele mai usturătoare comentarii au evidențiat un presupus „dublu standard”, acuzând-o pe Canalis că apără cu fermitate animalele de companie tradiționale (cum ar fi câinii și pisicile), manifestând în același timp o lipsă de sensibilitate față de animalele folosite în ceea ce sunt considerate activități umane forțate. Controversa de pe rețelele de socializare din jurul lui Canalis este de fapt vârful aisbergului unui conflict politic mult mai complex. După cum s-a subliniat în analiza noastră, dezbaterea publică privind bunăstarea ecvinelor se află în prezent la o răscruce crucială în materie de reglementare, alimentată de trei proiecte de lege (elaborate de Brambilla, Zanella și Cherchi) aflate în prezent în proces parlamentar.
Anularea calului
Aceste proiecte de lege, impulsionate de curente ideologice aflate la granița cu antispecismul, urmăresc eliminarea progresivă și completă a calului din societatea civilă, sportivă și economică. Scopul fundamental este „umanizarea” calului, echivalându-l legal în toate privințele cu un câine sau o pisică, tratându-l exclusiv ca pe un animal de companie. Potrivit comunităților agricole, de vânătoare și rurale, această abordare prohibiționistă se bazează pe o profundă eroare culturală și economică, care riscă să producă efectul opus celui scontat:
- Dispariția speciei: A numi săriturile peste obstacole, hipoterapia sau turismul ecvestru drept „exploatare” ignoră o alianță milenară. Dacă activitatea ecvestră ar fi înăbușită de interdicții impracticabile, caii ar deveni un lux inaccesibil pentru majoritatea pasionaților, ceea ce ar duce la dispariția lor rapidă din mediul rural și la sfârșitul selecției raselor autohtone.
- Gestionarea lanțului de aprovizionare și legalitatea: O abordare pragmatică necesită luarea în considerare și a lanțului de aprovizionare cu carne de cal. Italia are o cerere consolidată care nu poate fi eliminată prin decret: interzicerea sacrificării interne nu ar închide piața, ci ar pur și simplu să o transfere în străinătate sau pe canale clandestine, privând animalele de controalele foarte stricte ale lanțului de aprovizionare pe care statul le garantează în prezent ca garanție a legalității.
O problemă mult mai amplă
„Cazul Canalis” ridică, așadar, o întrebare mai amplă privind bunăstarea animalelor: se realizează o protecție reală a cabalinelor și a altor animale printr-o abordare aboliționistă sau prin consolidarea rolului lor în lume și în economia reală? Federațiile sportive și asociațiile industriale subliniază că lumea ecvestră modernă impune astăzi protocoale veterinare stricte și controale antidoping stricte tocmai pentru a asigura bunăstarea fizică și mentală a animalului atletic. Pentru susținătorii unei gestionări reglementate a terenurilor, demnitatea calului se exprimă tocmai în viața rurală, în mișcare și în munca condusă de om, nu în izolarea sa totală de societate (sursa: AB – Agrivenatoria Biodiversitalia).
Ați putea dori, de asemenea ..
