Decret de avere
Oasele acelui bătrân dinozaur care este Legea 157/92 încep să scârțâie și, chiar dacă astăzi multe asociații de vânătoare se chinuie să susțină că au dat naștere acestei cuceriri, cred că în schimb ar trebui să fie Vânătoarea Liberă cea care încearcă mai mult entuziasm și satisfacţie. O satisfacție datorată faptului că, după mai bine de treizeci de ani de bătălii solitare, în care Libera Caccia a fost acuzată de vânătoare de extremism și chiar a făcut obiectul ridicolului, asistăm în sfârșit la prima încercare reală de revizuire a unei reguli care, așa cum am spus imediat, s-a născut șchioapă pentru că era fiica unei alianțe nefericite, mai mult politică decât vânătoare. Cu aprobarea lui „Decretul patrimoniului”, în care se introduc unele modificări care modifică legea 157/92 și prin care se urmărește clarificarea vechei chestiuni a calendarelor de vânătoare dar și a noilor interdicții impuse în legătură cu utilizarea și transportul muniției cu plumb, noul guvern. - și mai ales noul ministru Francesco Lollobrigida - încearcă să recupereze terenul pe care vânătorii l-au pierdut în peste treizeci de ani de monopol incontestabil al problemelor de mediu și vânătoare de către galaxia „ambentanimalistă” susținută de obișnuitele aliniamente politice binecunoscute și uneori ( din păcate) tot de unele asociaţii. Declarațiile imediate ale ministrului Lollobrigida sunt clare: „Activitatea de vânătoare este legitimă și reglementată de legile statului.
Sugestii utile
Cetăţeni care contribuie economic la activităţile de repopulare şi voluntar la activităţi de bioreglementare. După nouă ani, am reconstituit Comitetul de vânătoare a faunei sălbatice, pe care l-am convocat deja în septembrie, ca loc firesc de discuții între părțile interesate pentru a elabora propuneri utile pentru reglementarea acestei activități și implementarea ei. Odată cu modificările de sector prevăzute de Decretul de patrimoniu, garantăm respectul pentru mediul înconjurător și diferitele activități care se pot desfășura acolo”. „Decretul aprobat astăzi – a adăugat apoi ministrul – intervine asupra calendarelor de vânătoare, acordând Regiunilor posibilitatea de a modifica modalitățile și orele de vânătoare a anumitor specii, în urma avizului comitetului tehnic național de vânătoare a faunei sălbatice precum și al ISPRA pt. care se introduce un anumit interval de timp”.
Fauna sălbatică și prelevarea de probe
De altfel, șeful Departamentului Agricultură, Suveranitate Alimentară și Silvicultură a precizat că „Calendarul de vânătoare trebuie publicat de către Regiuni până la data de 15 iunie a fiecărui an și trebuie să indice, pentru fiecare specie de faună sălbatică vânabilă, numărul maxim zilnic de animale, a căror îndepărtare este permisă”. În cele din urmă, după cum a subliniat și europarlamentarul Pietro Fiocchi, decretul clarifică problema complexă a utilizării plumbului în zonele umede. „O problemă care risca să creeze dispute în toată Italia în aplicarea sa, decurgând din legislația europeană, cu riscul de a crea neomogenități”. „Nimeni – a concluzionat onorabilul Fiocchi – „nu se opune interzicerii plumbului în zonele umede, dar considerând-o infracțiune a fost disproporționată față de încălcarea comisă, de aceea sancțiunea administrativă ca și în restul Europei a fost mai potrivită”. Libera Caccia nu poate decât să aplaude această importantă realizare de reglementare, sperând că ea reprezintă doar primul pas al acelei modificări a legii 157/92 care, având în vedere schimbările epocale de mediu și faunistice survenite în ultimii ani, a devenit acum prea învechită (Paolo Sparvoli - Președintele ANLC).