După sărbători
Am petrecut sărbătorile de Crăciun într-o polemică cu siguranță inutilă cu privire la o lege în vigoare în amendamente la bugetul aprobatO controversă extrem de pretențioasă inițiată de Asociația Vânătoarea Liberă pe marginea unui amendament motivat politic de simplificare a regimului fiscal pentru vânătoarea privată. De fapt, amendamentul menționat anterior nu abolește și nici nu slăbește vânătoarea socială, nu modifică Legea 157/92 și nu afectează articolul 842 din Codul Civil (cel care ne permite să intrăm pe terenurile altor persoane fără permisiune prealabilă) și nu mărește suprafața destinată operațiunilor de vânătoare de animale sălbatice, care rămâne plafonată la 15% din teritoriu, conform legislației actuale.
Obligații de îmbunătățire a mediului
Aceasta este o prevedere pur tehnico-fiscală care introduce o mai mare transparență și responsabilitate în gestionarea instituțiilor private, menținând neschimbate obligațiile și limitările deja stabilite de legislația actuală. Acest lucru permite gestionarea acestora ca afaceri, fără a fi forțate să adopte forme ambigue sau neregulate de furnizare a serviciilor, menținând în același timp obligațiile de îmbunătățire a mediului în beneficiul biodiversității și al menținerii habitatului. Protejarea vânătorii, dacă se dorește a fi promovată, necesită propuneri concrete și participarea la procesele politice propriu-zise de elaborare a regulamentelor, nu interpretări alarmiste care servesc doar intereselor celor care nu sunt de acord cu vânătoarea. Modul în care a apărut această modificare și dacă este cu adevărat urgentă pentru vânătoare și vânători rămâne o chestiune de decizie politică, având în vedere că modificarea propusă la Legea 157/92 rămâne neclară. Dimpotrivă, am sperat și continuăm să sperăm la o reglementare privind regimul fiscal al Zonelor Teritoriale de Vânătoare și al Districtelor Alpine, pentru claritatea atât de necesară în contextul opiniilor contradictorii ale inspectorilor fiscali din întreaga țară.
Ați putea dori, de asemenea ..
Management activ al terenurilor
Amendamentul în cauză își propune, de asemenea, să promoveze gestionarea activă a terenurilor prin valorificarea acelor zone interioare, adesea marginale, dar de mare importanță pentru biodiversitate și pentru menținerea țesăturii sociale și supraviețuirea comunităților locale care trăiesc, muncesc și transmit valori și tradiții aflate în pericol de dispariție, dintre care vânătoarea este o componentă cheie. Pentru că, așa cum trebuie subliniat și el, mediul necesită investiții economice pentru a fi gestionat corespunzător. Cu excepția cazului în care, așa cum fac unii ecologiști, credem că natura se autoreglează și că mediul poate fi protejat doar cu vorbe. Merită să ne amintim, fără a face tam-tam, că terenurile private de vânătoare sunt frecventate de un număr mare de vânători, în special agroturismul și fermele de vânătoare, nu doar pentru partide de vânătoare, ci și pentru dresaj canin, concursuri, mitinguri și expoziții canine.
Nimic de care să-ți fie rușine
Gândiți-vă doar la vânătorii alpini care, odată ce se termină octombrie și planurile de sacrificare sunt închise rapid, fie se năpustesc cu toții asupra cocoșilor și mistreților, fie, din cauza opțiunii de vânătoare care împiedică accesul la câmpiile ATC, nu le rămâne decât opțiunea cabanelor private de vânătoare. Și să fim clari, cu siguranță nu este nimic de care să ne fie rușine. Poate că cheia îmbunătățirii condițiilor de vânătoare ar putea fi construirea unui bun management al mediului și al faunei sălbatice, cu o simbioză mai mare cu lumea agricolă, cerând ca taxele naționale și regionale pe care fiecare dintre noi le plătește pentru vânătoare să fie folosite pentru a oferi o oarecare compensație celor care își câștigă existența din agricultură, pentru a lăsa unele terenuri necultivate, pentru a evita tăierea ultimului gard viu sau plantarea unora noi în locații mai puțin importante și pentru a asigura întreținerea acestora, întotdeauna cu verificarea corespunzătoare a implementării lor efective. De un lucru, însă, noi, vânătorii, putem fi cu toții siguri, indiferent de asociația din care facem parte: să nu susținem vânătoarea unii împotriva altora; nu ne facem datoria dacă nu încercăm în fiecare zi, în efortul dialogului și al discuției, să ne unim forțele în apărarea pasiunii noastre (sursa: FIDC Brescia-Cacciapensieri).
