Victoria Regiunii Liguria împotriva ecologiștilor de la WWF și Vas cu privire la adresele Planurilor pentru Faune Sălbatică; TAR a respins în totalitate, intrând în fond, recursul împotriva vânătorii, stârnind deplina satisfacție a consilierului regional pentru mediu Renata Briano și a consilierului Bruzzone. Pe pagina sa de Facebook, consilierul Briano a comentat hotărârea Tar: „Vești bune! TAR a respins în totalitate, intrând în MERIT, apelul ecologiștilor pe adresele Planurilor Faunistice. Rezultatul apelului permite acum Provinciilor să continue cu noile planuri și arată că cu siguranță nu a fost voința administrațiilor să mențină fermă planificarea. Această temă este deosebit de relevantă și pentru Calendarul de vânătoare și colectarea selectivă a ungulatelor”.
Continuând, comisarul a spus: „Regiunea a aprobat liniile directoare la începutul mandatului pentru că a vrut să accelereze planificarea faunei sălbatice, dar apelul ne-a ținut nemișcați de doi ani și am fost atacați pe acest punct și în acte ulterioare și în un mod instrumental. În schimb, ne-am descurcat bine într-un mod legitim și științific. Sunt sigur că timpul ne va da dreptate și la celelalte contestații”.
La știrea respingerii recursului împotriva vânătorii, liderul Lega Nord din Consiliul Regional al Liguriei, Francesco Bruzzone, care în ultima perioadă a suferit în mod deosebit din cauza situației controversate a vânătorii din Liguria, a împărtășit pe deplin satisfacția consilierul Briano comentând „Aflu cu satisfacție de vestea referitoare la decizia TAR Liguriei, care a respins în totalitate, intrând în fond, contestația ecologiștilor la adresele Planurilor Regionale pentru Fauna Sălbatică. Ecologiștii s-au demascat. Pentru că ei se plâng de lipsa planurilor faunei sălbatice pentru a contesta Calendarul de vânătoare, iar atunci ei înșiși sunt cei care contestaseră liniile directoare pentru a întocmi Planurile pentru fauna sălbatică. Apare așadar mai evidentă - a concluzionat Bruzzone - ca niciodată folosirea oricăror mijloace de oprire a activității de vânătoare, lăsând deoparte orice fel de atenție reală pentru protecția mediului”.
Mai jos publicăm textul integral al sentinței gudronului din Liguria:
N. 01279/2013 REG.PROV.COLL.
Nr 00896/2011 REG.RIC.
REPUBLICA ITALIANĂ
ÎN NUMELE OAMENILOR ITALIENI
Tribunalul Administrativ Regional pentru Liguria
(Secțiunea Seconda)
ha pronunțat la prezent
HOTĂRÂRE
asupra numarului de contestatie al registrului general 896 din 2011, propus de:
Asociația italiană pentru fondul mondial pentru natură, WWF, în persoana reprezentantului legal în funcție
Asociatia si societatea nonprofit VAS mediu verde, in persoana reprezentantului legal in functie
atât reprezentat cât și apărat de avocatul prof. Daniele Granara, unde și-au ales domiciliul în Genova în via Bosco 31/4;
împotriva
Regiunea Liguria în persoana președintelui în exercițiu, reprezentată și apărată de avocații Michela Sommariva și Gigliola Benghi, cu domiciliul în Genova în via Fieschi 15
Provincia Genova în persoana președintelui în exercițiu, reprezentată și apărată de avocații Carlo Scaglia și Valentina Manzone, cu domiciliul în Genova în piazza Mazzini 2
Provincia La Spezia în persoana președintelui în exercițiu, reprezentată și apărată de avocații Veronica Allegri și Roberto Benvenuto, cu domiciliu pentru comunicare în Genova la secretariatul instanței de contencios administrativ
Provincia Savona în persoana președintelui în funcție
Provincia Imperia în persoana președintelui în funcție;
per l'annullamento
din rezoluția 15.4.2011, nr. 387 al consiliului regiunii Liguria
Visti il ricorso ei relativi allegati;
Având în vedere actele de înfățișare în instanța de judecată a regiunii Liguria și a provinciei Genova și a provinciei La Spezia;
Având în vedere amintirile defensive;
După ce a văzut toate actele cauzei;
având în vedere producțiile efectuate în ședință de reclamanți, nimic nu se opune contrapărților;
Vorbitor la ședința publică din 17 octombrie 2013, dr. Paolo Peruggia și audiați pârâții pentru părți, astfel cum se precizează în procesul-verbal;
Considerat și considerat în fapt și drept, după cum urmează.
FAPT și DREPT
Asociația italiană pentru fondul mondial pentru natură, WWF și asociația pentru mediu verde VAS și societatea non-profit se consideră vătămate prin rezoluția 15.4.2011, nr. 387 al consiliului regiunii Liguria, pentru a cărui anulare au sesizat actul din 19.7.2011, depus la 1.8.2011, la care reclama:
încălcarea art. 10 din legea 11.2.1992, nr. 157, al art. 3 din Legea Regiunii Liguria 1.7.1994, nr. 29, exces de putere din cauza ilogicității și iraționalității manifeste, direcție greșită.
Încălcarea art. 6 din legea regiunii Liguria 1.7.1994, nr. 29, exces de putere din cauza contradicției intrinseci și a ilogicității manifeste, înșelătoare.
Încălcarea art. 5 alin.3 si 4 din legea 11.2.1992, nr. 157 și art. 29 alin.11 din legea regiunii Liguria 1.7.1994, nr. 29, exces de putere din cauza contradicției intrinseci și a ilogicității manifeste, înșelătoare.
Încălcarea articolelor 2, 12 alin.2 și 3, 10 alin.8 lit. e) și 18 din legea 11.2.1992, nr. 157, exces de putere datorat ilogicii și iraționalității manifeste, înșelătoare.
Încălcarea art. 10 alin.1 din legea 21.11.2000, nr. 353, exces de putere din lipsă de presupoziție și contradicție vădită.
Regiunea Liguria și provinciile Genova și La Spezia s-au prezentat în fața instanței cu dosare separate, toate cerând respingerea cererii.
Părțile au depus apoi acte și înscrisuri.
Contestația se referă la rezoluția prin care consiliul regiunii Liguria a pregătit orientările generale pe care provinciile trebuie să le respecte în întocmirea planurilor faunei sălbatice pe care legea locală 1994, nr. 29 atribute competenţei lor.
În mod preliminar, trebuie examinate excepțiile cu care părțile rezistente stabilite au contestat admisibilitatea recursului.
În acest sens, s-a dedus lipsa de actualitate a interesului de contestare, întrucât determinarea a fost emisă în exercitarea funcțiilor de planificare, coordonare și orientare ale entităților de nivel inferior; rezultă că fapta nu ar avea atitudini de pagubă imediată, de unde şi inadmisibilitatea grevării.
În acest sens, colegiul reține că sistemul juridic, și în special jurisprudența, au avut ocazia să aplice principiile de reglementare (articolul 100 din Codul de procedură civilă italian) privind interesul de a acționa și asupra documentelor cu conținut general. care poate fi total sau parțial direct dăunător; una dintre cele mai cunoscute ipoteze este aceea a admisibilității grevei imediate interpuse pentru anularea hotărârii de consiliu de adoptare a planului de reglementare, despre care s-a pus la îndoială că era admisibilă tocmai din cauza dificultății de a identifica un profil imediat de prejudiciu adus situatia juridica protejata.
În acest sens, s-a considerat posibil ca poziția cuiva cu privire la procedura de aprobare a instrumentului de urbanism să fie prejudiciată încă de la adoptarea proiectului său, astfel încât nu a mai rămas spațiu pentru a nega posibilitatea imediată de a intra în justiție; această achiziție poate părea puțin satisfăcătoare din punct de vedere dogmatic, având în vedere corolarele sale neliniare în ceea ce privește inadmisibilitatea grevării interpuse unde nu este cenzurată și aprobarea PRG, dar a reprezentat un punct de legătură pentru diversele solicitări care pot apărea asupra subiectului, astfel încât să configureze o ecuație valabilă la care să se facă referire pentru a decide.
Rezultă că actul atacat poate fi cunoscut și aici, cu avertismentul că acele părți ale acestuia care pot părea a fi total generale și nu direct vătămătoare nu pot fi cunoscute pe fond.
Excepția este deci neîntemeiată, iar nemulțumirile pot fi apreciate pe fond.
Primul dintre ei se plânge de determinarea nelegitimă a teritoriului agro-silvico-pastoral menționat la art. 10 din legea 11.2.1992, nr. 157; trebuie să fie supusă unei planificări adecvate care să urmărească realizarea celei mai bune întrepătrunderi între nevoile de protecţie a faunei şi cele care, pe de altă parte, justifică înlăturarea acesteia.
Preliminară în acest sens este definirea spațiului în care se poate practica efectiv activitatea de vânătoare, în condițiile în care luarea în considerare a acestuia în sensul despre ce este vorba trebuie să țină cont și de alte aspecte care au legătură cu teritoriul într-un mod la fel de relevant. Cenzorul reclamă nelegitimitatea prevederii regionale care nu prevedea a priori interzicerea vânătorii în zonele rutiere, feroviare și urbanizate; întrebarea se ridică din prevederea art. 10 alin.3 din legea 11.2.1992, nr. 157 care alocă un anumit procent din teritoriul agro-silvico-pastoral al fiecărei regiuni pentru protecția faunei sălbatice, dar nu precizează dacă zonele în care reglementări diferite împiedică vânătoarea trebuie incluse sau nu în această porțiune.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra subiectului cu sentința 30.11.1997/448/XNUMX, nr. XNUMX cu care a considerat legitimă dispoziția denunțată în partea în care procentul suprafețelor care urmează a fi alocate protecției animalelor sălbatice include și suprafețe care sunt interzise vânătorii în condițiile altor reglementări.
În acest sens, recurenții observă că alte hotărâri au hotărât altfel, iar unele pasaje din sentința instanței constituționale ar sugera o posibilitate de a citi altfel norma denunțată: cu toate acestea, colegiul consideră că aderă la lectura care face asigurarea unor apărări rezistente, având în vedere că nu este necongruent să ne imaginăm că animalele sălbatice își pot găsi refugiu și protecție chiar și în zonele în care alte reglementări au impus interzicerea vânătorii din cauza unor nevoi diferite.
Cu cel de-al doilea motiv, reclamanții denunță incongruența directivelor regionale, care vor permite provinciilor ligurice să determine zone omogene de vânat și neomogene, având în vedere că vor putea include zonele de coastă împreună cu zonele situate dincolo de bazinul hidrografic Apenin, şi astfel complet diferită de cele precedente.
Tot în acest caz instanța trebuie să adere la apărările rezistente în partea în care subliniază că art. 19 din Legea Regiunii Liguria 1.7.1994, nr. 29 a fost modificat, printre altele, în sensul că zonele de vânătoare trebuie să fie cât mai omogene. Legiuitorul a recunoscut, așadar, oportunitatea ca necesitatea determinării unor porțiuni de teritoriu asimilabile din punct de vedere cinegetic să fie temperată de alți factori, a căror identificare este lăsată la latitudinea autorității administrative.
De aici rezultă că și acest motiv este nefondat și trebuie respins.
A treia plângere vizează nelegalitatea actului grevat în partea în care a admis amplasarea unor posturi fixe de vânătoare, altele decât cele aflate în folosință în sezonul 1989/1990.
Ați putea dori, de asemenea ..
În acest sens, instanța reține că anexarea 3 la rezoluția atacată nu permite o creștere a posturilor de lucru peste limita indicată, ci prevede că autoritatea administrativă își dă acordul pentru noi instalații în limitele menționate mai sus, din care neîntemeiată si acest motiv.
A patra plângere reclamă că legea regională permite dresajul câinilor chiar și în perioadele închise de vânătoare, încălcând astfel legile în vigoare în materie.
Instanța reține că legile denunțate (art. 2, 12 alin. 2 și 3, 10 alin. 8 lit. e) și 18 din legea 11.2.1992, nr. 157) nu interzic activitatea de dresaj a câinilor în măsura permisă de rezoluția atacată. Pe lângă aceasta, apărarea regională și cele din provinciile La Spezia și Genova au prezentat argumente convingătoare (printre altele sentința 11.2.2013, nr.778 a Consiliului de Stat) pentru a afirma că nu trebuie să existe coincidență necesară. între perioada de vânătoare şi cea destinată dresajului câinilor.
Achizitia este mai presus de toate logica, in conditiile in care un caine nedresat este de putin ajutor vanatorului, care trebuie in schimb sa procedeze la colectarea faunei pe care actele au considerat-o venabila.
Prin urmare, acest motiv este de asemenea nefondat și trebuie respins.
Ultimul motiv denunta incalcarea legii 21.12.2000, nr. 353 privind interzicerea vânătorii în zonele împădurite unde arde focul; legea intenționa să păstreze capacitatea mediului de a se reorganiza în sens natural după un eveniment devastator precum incendiul răspândit într-o pădure și stabilise un termen de zece ani de la eveniment pentru reluarea vânătorii.
Nu se poate pune însă la îndoială că legislația regională are o sferă largă de aplicare în sectorul în cauză, astfel încât prevederea introdusă de legea ligurică din 7.10.2008, nr. 35 care a redus la trei ani interdicția de vânătoare în zonele împădurite străbătute de incendiu pare legitimă și capabilă să reglementeze specia.
În concluzie, contestația nu merită împărtășită și trebuie respinsă: cheltuielile urmeaza pierderii si se lichideaza corect in aparat, tinand cont de natura litigiului si de calitatea partilor.
PQM
Tribunalul Administrativ Regional pentru Liguria (secția a doua)
Respinge recursul și condamnă asociațiile reclamante, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de părțile intimate, pe care le plătește pentru fiecare dintre acestea în sumă de 1.500,00 euro (o mie cinci sute/00), pe lângă accesoriile legale.
Dispune ca prezenta hotărâre să fie executată de către autoritatea administrativă.
Așa s-a hotărât la Genova în camera de consiliu din 17 octombrie 2013 cu intervenția magistraților:
Giuseppe Caruso, președinte
Oreste Mario Caputo, Director
Paolo Peruggia, regizor, scriitor
EXTENDERUL PREŞEDINTELE
DEPOSAT ÎN SECRETARIAT
31
SECRETARUL
(Art. 89, alin. 3, Cod proc. administrativ)
