Tehnici de management
Fazanul, iepurele și potârnichea gri au fost în centrul unei zile de studiu dedicate celor mai eficiente strategii de conservare, gestionare și recuperare a populațiilor naturale. Cum putem promova recuperarea populațiilor naturale de vânat mic, sedentar ? Ce tehnici de gestionare pot da rezultate concrete și durabile? Și ce rol pot juca cercetarea științifică, menținerea habitatului și gestionarea adecvată a terenurilor, inclusiv în controlul prădătorilor? Acestea au fost principalele întrebări din centrul zilei de studiu „Vânat mic, sedentar (fazan, iepure și potârniche gri): tehnici de conservare și gestionare pentru recuperarea populațiilor naturale”, care a avut loc pe 29 august la Auditorium Virgineo al Museo del Sannio din Benevento.
Reprezentanți ai lumii vânătorii
Inițiativa, organizată de Biroul de Studii și Cercetări pentru Faună Sălbatică și Agro-Mediu al Federației Italiene de Vânătoare, în colaborare cu Secția Provincială Benevento a FIdC, a reunit experți și reprezentanți ai comunității vânătorilor pentru o discuție dedicată uneia dintre cele mai semnificative provocări ale managementului modern al faunei sălbatice: crearea condițiilor necesare pentru ca speciile de vânat mici, sedentare, să se întoarcă la viață și să se reproducă în habitatele lor naturale. Acest obiectiv necesită cunoștințe științifice, planificare, monitorizare și intervenții specifice, depășind modelele de management învechite și concentrându-se din ce în ce mai mult pe capacitatea populațiilor reintroduse de a se adapta la mediu și de a se susține. După saluturile instituționale și o introducere susținută de Claudio Rosato, președintele provincial al FIdC Benevento, evenimentul a intrat în plină desfășurare cu o serie de prezentări care au abordat aspecte de reglementare, management și tehnico-științifice.
Planificarea vieții sălbatice și a vânătorii
Prezentările au fost deschise de Dr. Aldo Di Brita din Regiunea Lombardia, care a prezentat Planul pentru fauna sălbatică 2024-2029 al Regiunii Campania, subliniind cadrul pentru planificarea regională a faunei sălbatice și a vânătorii și evidențiind liniile directoare necesare pentru o gestionare eficientă a resurselor terestre și de animale sălbatice. Acesta este un pas crucial, deoarece conservarea faunei sălbatice necesită disponibilitatea unor habitate adecvate și o planificare care să echilibreze nevoile speciilor de vânat cu cele ale terenului. O atenție deosebită a fost acordată apoi fazanului, cu o prezentare susținută de Dr. Davide Senserini de la Biroul de Studii și Cercetare FIdC. Prezentarea a abordat evoluția tehnicilor de gestionare, de la utilizarea metodelor tradiționale până la cele mai recente perspective științifice, subliniind importanța comportamentelor adaptive și a tehnicilor de reproducere și aclimatizare, care vizează din ce în ce mai mult formarea unor indivizi capabili să facă față eficient provocărilor vieții în sălbăticie.
Nu o simplă repopulare
O perspectivă care mută accentul de la simpla repopulare la construirea unor populații cu adevărat capabile să se adapteze, să se reproducă și să se susțină în timp. Iepurele: monitorizare și cele mai bune practici. Subiectul conservării și gestionării iepurilor a fost abordat de Dr. Antonella Labate, de la Biroul de Studii și Cercetare FIdC și șefa Biroului pentru Faună Sălbatică din Federcaccia Lombardia. Prezentarea a evidențiat experiența acumulată prin proiectul dezvoltat de Federcaccia Lombardia, cu referire specială la activitățile de monitorizare și la acțiunile concrete implementate pentru a sprijini și proteja populațiile de iepuri din zona de câmpie din nordul Italiei. Această experiență demonstrează cât de importante sunt cunoașterea detaliată a populațiilor și monitorizarea continuă a rezultatelor pentru direcționarea corectă a intervențiilor de gestionare.
Pe termen lung
De la iepure la potârnichea cenușie, una dintre speciile care au cea mai mare nevoie de intervenții calificate și de o strategie de conservare pe termen lung. Dr. Daniel Tramontana, coordonator adjunct al Biroului de Studii și Cercetări pentru Faună Sălbatică și Agro-Mediu al FIdC, a discutat acest subiect. El a comparat diversele tehnici utilizate pentru recuperarea și reintroducerea subspeciei italiene în toată Italia. Prezentarea a analizat factorii cheie care determină succesul intervențiilor, de la aclimatizare la capacitatea de adaptare la viața sălbatică și antrenamentul anti-prădători, un element deosebit de important pentru creșterea șanselor de supraviețuire ale animalelor odată eliberate în sălbăticie. Luca Coletti, președintele FIdC Perugia, a completat prezentarea generală a intervențiilor, discutând rolul Zonelor de Repopulare și Captură (RCZ). Acestea sunt zone care pot juca un rol strategic în stabilirea și protejarea populațiilor naturale, promovarea unor condiții de mediu adecvate și contribuția, prin radiații, la răspândirea faunei sedentare către teritorii deschise activității de vânătoare.
Promovarea creșterii
Acest model de management, dacă este planificat și monitorizat corespunzător, poate fi un instrument important pentru promovarea creșterii și răspândirii populațiilor naturale, inclusiv prin înființarea de districte dedicate vânatului mic, sedentar. Ziua s-a încheiat cu un discurs susținut de Massimo Buconi, președintele național al Federației Italiene de Vânătoare, care a reafirmat angajamentul Federației față de cercetarea aplicată și față de consolidarea rolului pe care vânătoarea îl poate juca în gestionarea și conservarea faunei sălbatice și a mediilor naturale. Discuțiile de la Benevento au evidențiat în mod clar necesitatea unei viziuni pe termen lung, în care cercetarea științifică, recuperarea habitatului natural, planificarea utilizării terenurilor, monitorizarea și gestionarea faunei sălbatice să poată fi integrate într-o strategie comună.
Un obiectiv ambițios
Recuperarea fazanului, iepurelui de câmp și potârnichii cenușii nu se poate limita la simpla repopulare, ci trebuie să se concentreze pe stabilirea unor populații naturale, viabile, adaptate mediului și capabile de autosuficiență. Acesta este un obiectiv ambițios, care necesită expertiză, continuitate și capacitatea de a verifica eficacitatea intervențiilor pe teren. Tocmai în această perspectivă, Federația Italiană de Vânătoare intenționează să continue să investească, punând la dispoziție bogăția de cunoștințe dobândite prin cercetare și experiența locală. Gestionarea eficientă a faunei sălbatice provine din intersecția dintre știință, spațiul local și responsabilitatea managerială, cu obiectivul comun de a conserva și îmbunătăți patrimoniul faunei sălbatice al Italiei. (Biroul de Studii și Cercetare FIdC)







































