Conform ultimelor estimări (chiar dacă nu există un recensământ real de către autoritățile competente) există cel puțin 100 de mii de vidre prezente în prezent în paduana joasa. Acestea sunt exemplare foarte periculoase: de obicei își sapă vizuini pe malurile canalelor, canalelor de scurgere și șanțurilor. Când trec peste zone aproape de aceleaşi terasamente, vehiculele agricole sunt în pericol de răsturnare, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în trecut, tocmai pentru că terenul - presărat cu găuri - este mai mult „alunecare de teren”. Noua alarma este lansata de Emilio Cappellari, noul presedinte al zonei Cia Este-Montagnana:
„Suntem îngrijoraţi, aceşti castori par să se înmulţească excesiv. Se mișcă în grupuri de patru, cinci exemplare. Printre multele probleme critice, ele distrug culturile cu pierderi uriașe în consecință pentru antreprenorii agricoli. În special, în aceste zile răsadurile de grâu dur sunt devastatoare: pe unde trec, atunci nu mai este nimic”. În orice caz, trebuie amintit că în august anul trecut Regiunea Veneto a lansat planul regional de control al nutriei: „Tot în urma diverselor solicitări pe care le-am depus în cele mai potrivite foruri – spune Cappellari -.
Acum sperăm ca operațiunile de izolare să decurgă cu regularitate. În paralel, o altă soluție viabilă de a opri este activarea unui program general de sterilizare". Pagubele produse de „castor” în toată provincia se ridică la peste jumătate de milion de euro pe an; totuși, această cifră este calculată implicit. De aici și lupta pe care CIA o duce de câțiva ani, sau cererea de modificare a legii 157 din 1992 numită „Reguli pentru protecția faunei sălbatice”. «Legislația care reglementează problema trebuie modificată îndeaproape - adaugă Cappellari - pentru a ajunge la un punct de echilibru, în contextul unei biodiversități care prevede o coexistență naturală a diferitelor soiuri de faună.
Astăzi, mai mult ca niciodată, este necesar să depășim principiul protecției pentru a ajunge la acela al unui management corect al faunei sălbatice în sine. Ar trebui căutat ce este densitatea optimă a fiecărei specii în parte, în contextul compatibilităţii ecologice, sociale şi economice. Dacă de acum înainte vidrele nu vor fi ținute adecvat, cu metodele admise de administrația regională, daunele ar putea chiar să crească. Ar fi o nouă lovitură pentru un sector care, cu greu, încearcă să urmărească o adevărată redresare”(Padova azi).