Terenul propagandei
Recent Conferință de presă susținută la Senat de ENPA, LAV, LNDC, WWF și Fundația Capellino Apelul pentru un moratoriu de un an privind retrogradarea lupilor este încă un exemplu al modului în care un segment al mișcării pentru drepturile animalelor continuă să se concentreze mai mult pe propagandă decât pe analiza științifică și responsabilitatea față de comunitățile locale. Cererea a fost prezentată ca o apărare a „legalității” și a „științei”, dar o examinare atentă a conținutului cererilor dezvăluie o imagine mult mai complexă.
Știința evocată, dar nu citată
Asociațiile numesc retrogradarea lupului „o decizie fără bază științifică sau juridică”. O expresie atrăgătoare, perfectă pentru titlurile de ziar, dar lipsită de orice suport tehnic real. De ani de zile, institutele de cercetare, universitățile și organizațiile europene au raportat:
– o creștere constantă și semnificativă a populației de lupi din Italia;
– o expansiune teritorială care a cuprins zonele agricole și periurbane;
– o creștere a prădării, adesea necompensată în mod adecvat;
– necesitatea unor instrumente de gestionare flexibile, deja adoptate în alte țări ale UE.
Totuși, conferința de presă nu a citat niciun element de date actualizate, niciun studiu sau nicio monitorizare independentă. Doar sloganuri.
Fundația Capellino și scurtcircuitul etic
Prezența Fundației Capellino este izbitoare, după ce a ajuns pe prima pagină a ziarelor pentru scandalul produselor Almo Nature și campania sa „Nimic nu justifică vânătoarea”, aspru criticată de Fundația UNA pentru poziția sa ideologică și înșelătoare. E greu să nu observi paradoxul: o entitate privată care își construiește imaginea pe baza produselor pentru animale de companie - o industrie de miliarde de dolari - se preface că dictează politici de gestionare a faunei sălbatice, ignorând complet impactul economic, social și de mediu asupra comunităților rurale.
Cererile: între bune intenții și deconectarea totală de la realitate
Asociațiile au prezentat patru revendicări principale. Unele, luate individual, ar putea părea chiar rezonabile. Problema este că sunt prezentate ca și cum am trăi într-o țară ideală, unde resursele sunt infinite, iar problemele complexe sunt rezolvate cu un comunicat de presă.
1. Moratoriu de un an privind retrogradarea lupilor
Un moratoriu nu este o soluție: este o amânare. Iar amânarea înseamnă a-i lăsa pe crescători, fermieri și teritorii la mila unei probleme tot mai mari.
2. Aplicarea măsurilor de prevenire finanțate prin PAC
Există măsuri, dar acestea sunt adesea insuficiente, nu sunt potrivite pentru toate situațiile sau nu sunt implementate suficient de rapid. A pretinde că prevenția este un panaceu universal este o înțelegere greșită a contextului local.
3. Despăgubiri integrale pentru daunele aduse fermierilor
Adevărat în teorie, dar impracticabil în practică dacă nu se abordează problema centrală: gestionarea speciei. Fără intervenții structurale, pagubele vor continua să crească, iar rambursările vor deveni o prăpastie fără fund.
4. Campanie de informare privind etologia lupului
A informa e minunat. Dar a informa nu înseamnă a nega problemele reale sau a infantiliza dezbaterea cu narațiuni de tip documentar despre natură.
Adevărata problemă: distanța siderală dintre cei care locuiesc în teritoriu și cei care povestesc despre el
Ideea nu este să fii „pentru” sau „împotriva” lupului. Ideea este să recunoști că:
1) coexistența nu este un hashtag, ci un echilibru fragil;
2) fauna sălbatică nu este un simbol ideologic, ci o realitate biologică;
3) gestionarea nu este o concesie făcută „lobby-ului vânătorilor”, ci o necesitate recunoscută în întreaga Europă;
4) cei care locuiesc și muncesc în zonele rurale nu sunt antagoniști, ci interlocutori indispensabili.
Grupurile pentru drepturile animalelor, însă, continuă să propună o viziune urbană, abstractă și adesea paternalistă. O viziune care ignoră complexitatea și transformă fiecare discuție într-un tribunal moral.
Avem nevoie de mai puțină propagandă și de mai multă responsabilitate.
Dezbaterea despre lupi – ca despre toate animalele sălbatice – merită seriozitate, date și expertiză. Nu sloganuri, campanii publicitare sau conferințe de presă menite să genereze indignare. Comunitățile rurale, fermierii, experții în fauna sălbatică, cercetătorii și autoritățile locale cer un lucru simplu: politici bazate pe realitate, nu pe retorică. Atâta timp cât un segment al mișcării pentru drepturile animalelor continuă să ignore acest principiu, dezbaterea va rămâne fără rod, iar țara va continua să plătească prețul deciziilor amânate, al problemelor nerezolvate și al narațiunilor care nu ajută pe nimeni – nici măcar lupul (sursa: Federcaccia, Magenta Nucleus „Eligio Colombo”).
Ați putea dori, de asemenea ..
