Proiectul LIFE Abilas
În contextul proiectului LIFE Abilas privind reintroducerea acvilei lui Bonelli în Sardinia, ISPRA desfășoară cercetări privind interacțiunea ecologică dintre Vulturul auriu și acvila lui Bonelli în Marea Mediterană, menit să evidențieze orice diferențe în strategiile de dispersare, distribuția spațială și potențiala suprapunere dintre cele două specii, pentru a dezvolta cele mai bune strategii de conservare. În Sicilia, țară unde se află o populație înfloritoare de acvila lui Bonelli, pe 15 iulie 2025, primul pui de acvilă aurie, Isidoro, a fost marcat (echipat cu un transmițător satelitar GSM/GPS) într-un sit istoric din Parcul Regional Nebrodi. Monitorizat constant datorită unei camere web care oferea imagini în timp real, acesta a părăsit cuibul pe 18 august 2025, în jurul orei 13:00.
Ați putea dori, de asemenea ..
Faza de dependență
După ce a eliberat zborul, a urmat dependența temporară a puiului de părinții săi. În această perioadă, care durează de obicei două până la trei luni (cu o variabilitate considerabilă), noua pasăre a avut ocazia să învețe, cu sprijin constant din partea părinților, arta supraviețuirii, stăpânirea zborului și vânătoarea. În cele din urmă, când se simte pregătit, puiul de vultur începe faza sa de rătăcire, îndepărtându-se inițial de zona sa natală, alternând perioade de explorare cu opriri teritoriale temporare și reveniri în zonele sale natale, până când pleacă în cele din urmă în căutarea unui nou teritoriu pe care să-l ocupe.
O nouă mișcare semnificativă
Pe 21 ianuarie a avut loc prima mișcare semnificativă a lui Isidoro, care a parcurs câteva zeci de kilometri și s-a întors la locul său de naștere patru zile mai târziu. O nouă mișcare semnificativă a avut loc la sfârșitul lunii februarie, implicând tot Muntele Etna, iar acesta s-a întors la locul său de naștere câteva zile mai târziu. În cele din urmă, pe 7 martie, a început dispersarea sa naturală. În ultimele săptămâni, tânărul vultur a traversat numeroase teritorii ale altor vulturi aurii, vizitând parcurile naționale Etna și Madonie, acoperind aproape 2400 de kilometri. Faza de dispersare reprezintă cel mai critic moment din ciclul de viață al speciei, din cauza ratelor ridicate de mortalitate. Finalizarea cu succes a acestei faze este crucială pentru atingerea vârstei reproductive. Prin urmare, se speră că individul va putea să se stabilească într-un teritoriu adecvat, promovând astfel consolidarea populației și conservarea speciei, care este, totuși, destul de rară în Sicilia în comparație cu alte părți ale arealului său de răspândire.
