Sechestrarea armelor și muniției
O hotărâre importantă referitoare la provocarea vânătorii în arie protejată nelistată provine de la Curtea din Brindisi. Povestea provine din provocarea către doi vânători a articolului 30 alin.1 lit. d) L. 157/92, în special vânătoarea într-o zonă interzisă expres de Planul de vânătoare a animalelor sălbatice din regiunea Puglia și mai precis în localitatea „Cillarese” din provincia Brindisi. Cei doi vânători au fost acuzați de infracțiunea menționată mai sus cu toate consecințele privind confiscarea armelor și munițiilor și începerea calvarului judiciar început la 29 septembrie 2021 s-a încheiat cu publicarea sentinței Tribunalului Brindisi semnată de judecătorul dr. Leonardo. Convertini din 12 noiembrie 2024.
Ați putea dori, de asemenea ..
Condamnări anterioare
În rechizitoriul său, procurorul solicitase o pedeapsă de patru luni de arest și o amendă de 1000,00 euro pentru ambii inculpați. Avocatul Giuseppe De Bartolomeo de la Baroul Lecce, apărătorul celor doi vânători, a argumentat, prin ascultarea de texte exculpatorii și cu o uriașă producție documentară, inexistența infracțiunii contestate, solicitând achitarea celor doi clienți. Ei bine, Tribunalul Brindisi, în redactarea motivelor sentinței, a îmbrățișat teza de apărare a avocatului. De Bartolomeo și a ajuns la propriile concluzii clarificând definitiv că interzicerea vânătorii într-o zonă de protecție permanentă a faunei sălbatice, dacă este indicată prin semne specifice (art. 10 Legea 11 februarie 1992 nr. 157), este opozabilă contravenientului și ridică sarcina probei; invers, în lipsa informațiilor, interdicția de vânătoare se prezumă necunoscută și acuzarea trebuie să demonstreze că, în pofida lipsei unor indicii, contravenientul avea totuși cunoștință de interdicție.
Detaliile sentinței
Avocatul Giuseppe De Bartolomeo, își exprimă satisfacția față de achitarea integrală a celor doi clienți declarând: „hotărârea Tribunalului din Brindisi constituie un punct de vedere jurisprudențial important și pune capăt definitiv litigiilor nelegitime în zonele fără încadrare în care se află însuși clasificarea, în majoritatea cazurilor, sub responsabilitatea organismelor publice” continuă Avocatul „este important de subliniat că, spre deosebire de orientarea trecută în care vânătorul era cel care trebuia să „se informeze în prealabil” asupra zonelor în care putea de a vâna, acum va fi sarcina acuzării să dovedească că vânătorul era la curent cu interdicția în cazul zonelor neînregistrate” (sursa: Arci Caccia).
