Într-un articol al Sara Gandolfi publicat în Corriere della Sera la 9 iulie, cu titlul „Vânătoarea este o amenințare pentru 1.341 de mamifere sălbatice”, a fost raportată o anticipare a Raportului IPBES privind utilizarea durabilă a speciilor sălbatice, întocmit de un grup de experți din 139 de state membre ONU.
Platforma interguvernamentală științifică-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) este o organizație interguvernamentală independentă înființată pentru a îmbunătăți comunicarea dintre știință și politica privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Raportul propriu-zis va fi gata abia la sfârșitul anului, dar în acest moment a fost lansat un rezumat pentru factorii de decizie politici. Analiza se desfășoară la nivel mondial și vizează în principal țările care, pe de o parte, sunt mai bogate în biodiversitate, atât animală, cât și vegetală, iar pe de altă parte sunt mai dependente de exploatarea resurselor naturale regenerabile.
Departamentul de Studii și Cercetare al FIdC a participat anterior la revizuirea proiectelor celor șase capitole ale Raportului IPBES (pentru un total de peste 900 de pagini), evidențiind aspecte legate de vânătoare și de utilizarea durabilă a faunei sălbatice. De exemplu, s-a intervenit însăși definiția „vânătoarei”, care în Raport era definită ca „categoria letală de luare a animalelor terestre care duce la uciderea animalului, ca în vânătoarea de trofee”. S-a observat așadar că o definiție mai modernă a „vânătoarei” poate fi înțeleasă ca ansamblul activităților care urmăresc să intre în posesia unui animal sălbatic în diferite scopuri: alimentar, economic, recreativ, amator, științific, cultural, tradițional etc. În plus, conform unei abordări ecosistemice, „vânătoarea” este, de asemenea, un mijloc fundamental de utilizare a „serviciilor ecosistemice” oferite de natură și de a spori „capitalul natural”.
Aceleași activități legate de vânătoarea durabilă, managementul habitatului în scop cinegetic și reintroducerile/repopularea, conform criteriilor CICES V5.0, reprezintă o sursă de creștere a serviciilor ecosistemice oferite Comunității și anume: „Servicii de aprovizionare” (cum ar fi de exemplu cantitatea de carne, valoarea vânatului etc.), „Servicii de reglementare” (cum ar fi investiții de conservare, arii protejate, protecția habitatului, protecția speciilor, controlul speciilor exotice invazive și problematice, monitorizarea bolilor faunei sălbatice, compensarea daunelor aduse agriculturii, contribuția la limitarea schimbărilor climatice etc.) și „Servicii culturale” (folosirea experiențială și fizică a animalelor și a teritoriului, ecoturism cinegetic, cheltuieli legate de vânătoare și iubitori de câini, companii de vânătoare și multe altele).
Proiectul Raportului IPBES a subliniat, de asemenea, că în ultimele decenii s-a dezvoltat din ce în ce mai mult o mișcare ecologică care este ideologică împotriva vânătorii și nu acceptă capturarea sau uciderea animalelor sălbatice din motive etice. În fața acestui fapt, s-a subliniat că progresul științific este din ce în ce mai capabil să susțină practicile de vânătoare biologic durabile. În plus, vânătoarea poate fi, de asemenea, un motor de creștere pentru populațiile de specii vânabile. Un exemplu în acest sens este cazul ungulatelor, care au avut o creștere puternică după cel de-al Doilea Război Mondial în Europa și Italia și se află la originea extinderii gamei lupilor.
Revenind la articolul apărut în Corriere della Sera, dacă ne uităm cu atenție în rezumatul Raportului IPBES, putem citi că formele nesustenabile de vânătoare sunt identificate ca factor de amenințare pentru 1.341 de specii de mamifere sălbatice (în întreaga lume), dintre care 669 specii sunt clasificate drept „amenințate”, dar este, de asemenea, clar că există aproximativ tot atâtea (672) specii vânate care în realitate nu sunt clasificate deloc drept „amenințate”. Autorul notează că „între rânduri se găsește întotdeauna un semn de optimism”, dar evident în acest caz nu au fost înțelese datele pozitive, și anume că aproximativ jumătate din cele 1.341 de specii de mamifere menționate nu se încadrează în clasificarea specie „ameninţată”.
Raportul IPBES este totuși interesant. Pe de o parte, depune un efort pentru a face o imagine a situației, evidențiind și problemele critice; pe de altă parte, încadrează utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile în conformitate cu nevoile populațiilor locale (în special zonele rurale), care au dreptul la satisfacerea așteptărilor, nevoilor și tradițiilor lor, printre care se numără foarte des și vânătoarea.
Documentul surprinde și un pasaj cultural neașteptat, și anume faptul de a indica guvernelor și factorilor de decizie publici că, pentru a conserva speciile sălbatice (animale și plante) și pentru a asigura utilizarea durabilă a acestora pentru viitor, politicile sectoriale trebuie să vadă cum principalii actori sunt tocmai populațiile cel mai direct implicate și părțile interesate.
Evident că există diferențe mari între continente, state și popoare, dar abordarea de bază este aceea a unei mai mari implicări și a unui mai mare respect față de așteptările populațiilor rurale. Dezvoltarea este considerată sustenabilă chiar și atunci când nu dă naștere discriminării și conflictelor sociale, cum ar fi între populațiile metropolelor și cele din mediul rural, sau între așteptările celor mai bogate populații și cele ale celor mai sărace populații. Există încă îngrijorarea cu privire la situația vânătorii de hrană în zonele tropicale, unde această activitate a fost afectată negativ de schimbările socio-economice profunde, care au mutat colecția de animale sălbatice de la subzistență la un comerț mai intens cu carne de vânat (un factor major). inclusiv riscul pentru sănătate). Dimpotrivă, citim, acolo unde vânătoarea este bine gestionată, impacturile asupra abundenței speciilor sălbatice sunt mai reduse și durabile, până în punctul în care poate fi considerată utilă și pentru realizarea obiectivelor de conservare a biodiversității.
Acesta este scopul vânătorii moderne și pe care îl promovează Federcaccia. Raportul IPBES confirmă această abordare, iar Federcaccia își exprimă o mare satisfacție.
Biroul de Studii și Cercetări Faunistice și Agro-mediu