Vânătoare și arme: Republica San Marino, recensământul armelor până în iunie

vânătoare și Arme: Republica San Marino, până la 30 iunie 2015 va fi efectuat un recensământ al armelor aflate în posesia cetățenilor din San Marino.

„În America toată lumea este înarmată: oamenii și poliția. Dacă comiți o crimă, auzi: „Opriți sau trageți!” și nu știi cine a spus-o”. Așa a ironizat regretatul Robin Williams, subliniind diferențele cu Marea Britanie unde polițiștii, celebrii „bobbies”, nu sunt înarmați. De altfel, fiecare țară are propria legislație în ceea ce privește armele și posibilitatea de a le deține, care derivă din propria cultură și tradiție. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, al doilea amendament al Constituției garantează dreptul de a poseda armament. Acesta este un aspect care își are rădăcinile în ocupația de către Imperiul Britanic și Spaniol.

Modificarea de facto permite deținerea unei arme de către milițiile orașului și a fost extinsă la cetățeni privați cu mai mult de o sentință. Cel mai recent, în 2008, Curtea Supremă a recunoscut dreptul cetățenilor de a deține arme, stabilind astfel că cetățenii americani au „dreptul individual” de a fi înarmați, chiar și cum ar fi un drept inviolabil la egalitate cu dreptul de vot și libertate. de exprimare. Evident că există limitări, precum faptul că dacă arma este purtată trebuie să fie vizibilă și să nu aibă împușcătura în țeavă. Această ușurință de cumpărare și deținere a favorizat o răspândire enormă a armelor și există cazuri de accidente în care sunt implicați, chiar și tragic, minori.

În Italia, pe de altă parte, în ciuda unor statistici recente conform cărora Peninsula fluctuează între 4 și 5 ca cel mai mare producător de arme din lume, regulile pentru deținerea și purtarea de arme sunt mai restrictive. Potrivit unei estimări în urmă cu câțiva ani, peste 2 milioane de arme erau ținute în mod regulat de-a lungul cizmei. Cu toate acestea, trebuie făcută o distincție între detenție și port de arme. În primul caz, cetățeanul este autorizat să achiziționeze arma și o poate păstra doar acasă. În cel de-al doilea, cu autorizația prefectului, îl poate lua și el cu el și în acest caz ar trebui să se includă aproximativ un milion de italieni, împărțiți aproape egal între arme de foc și permise de vânătoare (din care circa 100 de mii sunt licențe de tragere la pișcă).

În San Marino întrebarea este dublă, deoarece regulile privind armele, deși chiar mai restrictive decât în Italia, au favorizat în orice caz o difuzare ridicată. Pe de o parte, de fapt, purtarea de arme era interzisă cu excepția poliției, în timp ce cumpărarea și deținerea exclusivă, chiar și pentru colectare, era mult mai simplă. Astfel, din estimări neoficiale apărute în ziarele San Marino în urmă cu câțiva ani, se presupunea că, în medie, una din trei familii deținea cel puțin o armă.

Cu toate acestea, regulile din ultimii ani s-au schimbat considerabil, chiar de mai multe ori, și tot sub presiunea Italiei, astfel că noul regim prevede acum o serie întreagă de verificări și verificări care fac eliberarea autorizației de cumpărare mai riguroasă. În plus, licența de arme de foc, extinsă și la securitatea privată, trebuie să fie autorizată, iar personalul trebuie să treacă mai întâi controale psihologice. Achiziționarea de arme și muniții de către italieni s-a încadrat și în noile reguli care, devenind mai stricte, au dus și la o scădere a activității comerciale a armelor.

Totuși, încă lipsește o imagine precisă a situației actuale, așa că guvernul a dispus un recensământ al armelor care, după diferite prelungiri, se va încheia la 30 iunie 2015. Până la acea dată, după cum a reamintit și secretariatul de stat pentru industrie mai multe ori, toți deținătorii de arme de foc trebuie să adere la „recensământul armelor de foc”, care se efectuează în Brigăzile de Jandarmerie locale. Noile reguli prescriu deținerea unui „titlu calificativ” pentru toți cei care intenționează să dețină o armă, atât pentru activități sportive sau de vânătoare, cât și numai pentru deținere. În lipsa calificării, nu se va mai putea deține o armă, care în acest caz trebuie vândută „cui are dreptul”.

Scopul recensământului este, evident, acela al apariției și regularizării armelor prezente în Republică așa cum prevede Legea nr. 122/2012 care a mers să reglementeze mai pe deplin o chestiune foarte delicată prin introducerea unei mai mari rigoare pentru recunoașterea cerințelor necesare deținerii, transportului sau chiar vânzării și comerțului unei arme. În acest context, legea a actualizat și regimul sancționator care este atât de natură administrativă, dar prevede și implicații penale, care pot duce la pedeapsa închisorii de câțiva ani.

(28 aprilie 2015)

Sursa: SanMarinoNotizie