Cercetare științifică
De ani de zile,Enpa El repetă: criza mistrețului nu poate fi rezolvată cu mai multe arme, mai multă sacrificare și mai multă vânătoare. Astăzi, această poziție își găsește o confirmare științifică puternică și bine documentată într-un studiu realizat de profesorul Andrea Mezzatenta, publicat într-o revistă internațională. Cercetarea analizează decenii de date oficiale italiene și ajunge la o concluzie clară: politicile de gestionare a vânătorii adoptate în țara noastră au contribuit semnificativ la creșterea populațiilor de mistreți, în loc să le limiteze.
O problemă creată de om
Mistreții sunt adesea descriși ca fiind în mod natural „scăpați de sub control”. Acest studiu demonstrează contrariul. Explozia demografică este rezultatul unor alegeri umane deliberate: reintroduceri fără criterii științifice, introducerea de animale non-native, absența prădătorilor naturali și, mai presus de toate, o gestionare bazată aproape exclusiv pe sacrificare. Potrivit profesorului Mezzatenta, presiunea vânătorii a modificat profund biologia speciei. Mistreții, supuși unui stres constant, și-au schimbat strategia de reproducere: se reproduc mai devreme, mai mult și mai frecvent. În esență, cu cât împușcă mai mult, cu atât se nasc mai mulți mistreți.
Mai multe sacrificări, mai mulți mistreți
Una dintre cele mai izbitoare constatări ale studiului se referă la Toscana, o regiune folosită drept studiu de caz datorită calității și consecvenței datelor colectate. Aici, apare o corelație aproape perfectă între numărul de sacrificări și creșterea populației. Nu un declin, ci o creștere paralelă. Aceasta înseamnă că planurile de control, așa cum au fost implementate, nu numai că nu au reușit să rezolve problema, ci au exacerbat-o, încurajând dispersarea animalelor și crescând capacitatea de reproducere a grupurilor supraviețuitoare.
O daună genetică și ecologică, de asemenea
Cercetarea evidențiază, de asemenea, un alt aspect adesea trecut cu vederea: introducerea mistreților din alte părți ale Europei a modificat permanent structura genetică a populațiilor italiene. Aceste daune ireversibile au afectat dimensiunea corporală, numărul de pui din cuib și impactul general asupra ecosistemelor. Prin urmare, aceasta nu este doar o problemă agricolă sau de siguranță rutieră, ci o problemă reală de mediu.
Poziția ENPA
Pentru ENPA, studiul profesorului Mezzatenta reprezintă o confirmare științifică a ceea ce asociația denunță de mult timp. Continuarea bazării pe vânătoare ca principal instrument de gestionare este o alegere ideologică, nebazată pe date. Aceasta servește doar la generarea unui consens imediat, dar nu reușește să producă rezultate. Gestionarea eficientă a faunei sălbatice trebuie să se bazeze pe știință, monitorizarea continuă a populației și intervenții specifice, umane și cu adevărat preventive. Sunt necesare strategii integrate, capabile să reducă conflictele cu activitățile umane fără a alimenta o spirală a violenței inutile și ineficiente.
Ați putea dori, de asemenea ..
