Lumea rurală
Transcriem un comentariu de la un prieten vânător care trăiește și lucrează la munte și suntem întru totul de acord. Se vorbește mult în zilele noastre despre noi, despre vânătoare și despre legi. Dar adevărul este că ceva mult mai mare este pus sub semnul întrebării. Cine suntem noi, vânătorii, este contestat și, odată cu noi, întreaga lume rurală . O mare parte din Italia noastră nu este alcătuită din sensuri giratorii și semafoare; este alcătuită din văi, păduri și sate cocoțate pe munți. Pentru cei dintre noi care locuim aici, acest pământ nu este o escapadă de weekend perfectă ca pe o carte poștală; este casa noastră. Grija pentru pădure, gestionarea naturii și respectarea animalelor nu sunt doar cuvinte abstracte; fac parte din viața de zi cu zi.
O lume ideală care nu există
De după un birou în oraș, ne învață și ne spun cum ar trebui să experimentăm natura. Descriu o lume ideală care nu există, uitând că adevăratul peisaj rural este alcătuit din echilibre delicate, muncă asiduă, dar și cunoștințe profunde. Cei care trăiesc pământul zi de zi îl protejează, împiedicându-l să dispară din cauza depopulării și abandonului.
Dezbatere despre vânătoare
E ciudat că cei care ne judecă aspru vor adesea să ne dea lecții, chiar și cei care cumpără convenabil carne de la supermarket, uitând de unde și de la ce animal provine. Nu avem nevoie de lecții de sus despre mediu. Îl protejăm, îl apărăm, îl trăim în permanență. Dezbaterea despre vânătoare nu ar trebui să fie un război ideologic; dimpotrivă, ar trebui să fie o recunoaștere a demnității celor care protejează întotdeauna aceste meleaguri, cu inimă și fapte (sursa: Federcaccia Brescia – Cacciapensieri).






































