Această specie poate fi adaptată la cele mai variate medii precum și la cele antropizate ca în cazul Carstului Trieste și Gorizia unde unele grupuri trăiesc de ani de zile. Apariția șacalului în Friuli Venezia Giulia este cu siguranță atribuită mijlocul anilor optzeci prin constatări de exemplare recuperate investite sau prin dovezi directe ale observărilor de către utilizatorii teritoriului precum vânătorii, crescătorii și operatorii desemnați pentru supravegherea vânătorii. Șacalul auriu diferă de vulpe prin dimensiunea sa mai mare (greutate aproximativ 12 kg și chiar mai mult), cea mai scurta coada (20-25 cm) iar picioarele mai lungi (înălțimea umerilor 50 cm), precum și pentru haina tipică, se hrănesc în general cu mamifere mici, carcase de animale, precum și cu amfibieni, reptile și păsări. Este un animal cu mobilitate mare, atât de mult încât unele observări l-au semnalat chiar și în zonele din apropierea râului Po.
Nu este o specie autohtonă, ci este un canid care provine din Europa de Est și tocmai din Balcani, iar extinderea ei, conform studiilor recente, pare să depindă de scăderea lupilor în ultimul secol. Cercetările științifice s-au concentrat recent pe aceste studii pentru a înțelege relațiile dintre aceste două specii de canide care încearcă să îmbunătățește în același timp cunoașterea ecologiei ambelor precum în Republica Slovenia și în special în zonele limitrofe Italiei unde cele două specii coexistă. Prezența șacalului necesită în primul rând cunoștințe din partea celor care locuiesc pe teritoriul și printre primii găsim cu siguranță vânătorii care pot contribui, precum santinelele de mediu, într-o manieră hotărâtoare în monitorizarea speciei prin semnalarea semnelor de prezență către cercetători.
Ați putea dori, de asemenea ..
