Iată textul tocmai lansat de Confederația Vânătorilor Toscani. În aceste ore, la Torino are loc o demonstrație a lumii vânătorii, împotriva lui Legea regională privind vânătoarea propus de Consiliul Chiamparino. O ocazie rară în care lumea vânătorii, și numeroasele și diferitele sale acronime (poate prea multe), a decis să iasă în stradă pentru a apăra motivele vânătorii și a contracara. restricții ilogice care sunt pe cale să lovească vânătorii piemontezi. Aproape concomitent vestea numirii în funcția de șef al secretariatului Ministerului Mediului, a dr. Fulvio Mamone Capria fost președinte național al LIPU (Liga Italiană pentru Protecția Păsărilor).
Dacă la toate acestea se adaugă primele propuneri făcute de exponenți autoritari ai majorității Guvernului nou-născut, inerente intenției de a scăderea sau chiar eliminarea cvorumului necesar pentru convocarea referendumurilor abrogărilor propuse de Mișcarea Cinquestelle, norii de la orizont apar plumbi și posomorâți. Cât va fi contrastul cultural al Ligii în deciziile Guvernului cu privire la vânătoare totul este de evaluat, dar cu siguranță, riscul de a contracara eventualele inițiative iminente împotriva vânătorii este foarte mare și probabil.
În toate acestea, cea mai impunătoare problemă riscă să fie aceea a modului în care lumea vânătorului poate rezista astăzi impactul acestei posibile schimbări politice, sociale și culturale, cu actualele instrumente de reprezentare, purtându-și în pântece diviziunile sale nerezonabile, litigiozitatea grupurilor de conducere care fac din autonomie frunza de smochin a supraviețuirii lor anti-unitare, lipsa de un proiect puternic care dă legitimitate și un anumit viitor pasiunii noastre. Riscul de a ajunge ca „cocoșii lui Renzo” este cu adevărat mare și concret. Ar trebui făcute măsuri pentru a da viață unei adevărate unități a vânătorilor, construind un subiect unitar concret și nou. Ce trebuie să se întâmple pentru a lua o cale pe care istoria și viitorul ni-l impun acum?
Demonstrațiile și steagurile în vânt sunt importante, dar problemele nu se rezolvă doar prin urmărirea lor sau prin alăturarea nevoii în fața pericolului iminent. Noi, cei de la CCT, de ceva vreme și cu încăpățânare, ne străduim să afirmăm concret calea unității. Adesea trebuie să cheltuim mai multă energie pentru a o apăra de atacurile interne decât pentru a o întări și a o relansa în dimensiunea socială și culturală spre o societate în schimbare și odată cu ea instituțiile și politica. Recentul interviu al lui Renzo Ulivieri publicat în aceste zile, conține esența unui apel la responsabilitate și unitate.
Momentul este acum și nu ne permitem să mai pierdem. Vom continua să lucrăm cu toată energia noastră pentru a ne face partea, pentru a le demonstra vânătorilor că unitatea poate fi de fapt realizată în mod concret. Suntem conștienți de faptul că experiența noastră nu este singurul model care poate fi urmărit, dar rămâne faptul că acest lucru nu justifică resemnarea cu imobilitatea.