vânătoare și Mediul. Ziua Mondială a Tineretului a fost sărbătorită pe 2 februarie zone umede înființat în 2003 cu ocazia Anului Mondial al Apei anunțat de Națiunile Unite. Data aleasă este cea a semnării Convenției Ramsar, care a avut loc la 2 februarie 1971 în orașul iranian cu același nume, care a sancționat protecția la nivel mondial a acestor habitate.
Subiectul Convenției îl reprezintă marea varietate de zone umede, inclusiv: zone mlăștinoase, mlaștini, turbărești sau zone de apă naturală sau artificială, permanente sau tranzitorie, cu apă stătătoare sau curgătoare, dulce, săramă sau sărată, inclusiv zone cu apă de mare.
Include, de asemenea, zonele riverane, fluviale sau marine, adiacente zonelor umede, insulelor și întinderilor de apă de mare în cazul în care adâncimea, când este maree scăzută, nu depășește șase metri sau dacă aceleași se află în limitele zonelor umede. și sunt importante pentru populațiile de păsări de apă ale sitului.
Zonele umede joacă un rol ecologic important în reglarea regimului apei și ca habitat pentru floră și faună; sunt ecosistemele cu cea mai mare biodiversitate de pe Pământ. Există o relație strânsă între zonele umede și calitatea vieții. De exemplu, cele mai recente situri incluse în Convenția Ramsar se află în Zimbabwe și sunt de o importanță deosebită pentru apă și protecția biologică a țării respective. De fapt, în timpul Riscului Global al Forumului Economic Mondial din 2016, criza apei a fost indicată drept unul dintre primii trei factori de risc la nivel mondial.
Ca vânători, protecția apei în general și a zonelor umede în special trebuie să ne găsească deosebit de prezenți și interesați. Fără aceste medii și fauna aferentă, mulți pasionați de vânătoare, forme și tradiții nu ar mai putea exista.
Refacerea mediului datorită activităților de vânătoare are o importanță deosebită în pierderea continuă a terenurilor agricole și a habitatelor naturale. Chiar dacă scopul final este strângerea, de fapt crearea a mii de micro site-uri alcătuite din postări fixe, ferme de animale sălbatice și nu în ultimul rând diferitele ATC-uri, reprezintă un bastion pentru standardizarea și omologare agricolă și pentru consumul de terenuri în scopuri civile și zonă industrială de vaste suprafețe făcând posibilă prezența speciilor animale și vegetale de altfel destinate unui declin de neoprit.
Gestionarea zonelor umede naturale este fundamentală deoarece necesită întreținere și îngrijire continuă pentru a evita atât fenomenele naturale precum eutrofizarea, seceta sau deteriorarea vegetației, cât și cele nenaturale precum poluarea, retragerea irațională a resurselor de apă și remedierea continuă nejustificată.
Nu în ultimul rând, dezvoltarea unor tehnici noi și mai puțin impactante precum folosirea shot-urilor no-tox în loc de plumb sau obligația de a menține nivelul apei și a mediului pe tot parcursul sezonului merită atenție. Conștientizarea vânătorilor cu privire la utilitatea acestor habitate este fundamentală pentru a le proteja și controla sistematic.
(12 februarie 2016)
Extensie LDC