Slăbiciunea politicii regionale
În mâinile cui a fost pusă soarta vânătorii în Veneto? În timp ce lumea ecologistă animală lansează încă un atac asupra lumea de vânătoare din Veneto, care vizează în principal vânătorii migratori, consiliul regional Veneto, în loc să le ia apărarea, îi înjunghie în spate. Cum altfel ar trebui să interpretăm circularele pe care birocrația venețiană le întocmește în detrimentul vânătorilor din Veneto? Probabil că politica regională este atât de slabă încât nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru unele alegeri sau, mai simplu, vrea să caute consens atât de la vânători, cât și de la conservatorii animalelor.
În legătură cu inamicul
Cert este că unii birocrați sunt trimiși în avans care fie nu cunosc problema cu care sunt chemați să se ocupe, fie sunt în concordanță cu inamicul. Vrem să vorbim, de exemplu, despre circulara cu care Regiunea Veneto se contrazice după ce a aprobat legea 20/2015 privind trasarea în scop de vânătoare? Sau vrem să vorbim despre circulara care interzice vânătorilor din teritoriu liber să-și folosească propriile momeli vii, cu excepția cazului în care își lasă momelile abandonate pe standurile de vânătoare pentru tot sezonul de vânătoare fără a le putea muta?
O tăcere servilă
În toată această situație, politica tace, la fel și rușinos de tăceți acei directori de vânătoare cărora le este frică să nu-și deranjeze prietenul politic, sperând poate să primească, în schimbul unei tăceri servile, niște oase de roade (Asociația pentru Cultură Rurală, Confederația Vânătoarea Italiană). Asociații, Asociația Vânătorilor Venețieni, Fundația pentru Cultură Rurală).