Un obicei prost
Bataia pe calendarele regionale de vânătoare, devenită acum un obicei urât, confirmă și anul acesta o serie de evaluări pe care le-am făcut deja în trecut și care, acum, merită să le reluăm, doar pentru a împrospăta memoria tuturor, atât al nostru decât cel al cititorului. Primul: în măsura în care Regiunile pot argumenta abaterile de la avizul Ispra, și în acest an aproape toate TAR-urile a arătat că opinia în sine este aproape de netrecut. Mai simplu spus, în practică s-a transformat din obligatoriu ceea ce este - în sensul că Regiunile, potrivit legii, trebuie neapărat să o solicite - în esențial obligatoriu: dacă devii, Regiunea proastă și distrugătoarea moștenirii tale faunistice, voi te plesnesc cu suspensia si apoi vedem. Al doilea: președinții TAR care decretează cu act propriu suspendarea măsurilor regionale (anul acesta au plătit pretul în special pre-deschiderile la porumbara sălbatică, dar și deschiderea generală, vezi Lombardia), demonstrează clar o Atitudine pilatescă: în fața amenințării banale de temut de asociațiile recurente de „daune grave și ireparabile aduse patrimoniului faunistic”, în primul rând pentru a nu fi trași la răspundere solidară pentru presupusul masacr, se suspendă vânătoarea și apoi, din nou, Vom vedea. Atât de mult, ce vrei să fie dacă vânătorii trebuie să rămână pe rug încă câteva săptămâni? Apoi vor putea vâna până în ianuarie.
Protecția faunei sălbatice
Păcat, însă, că impozitele către Stat și Regiuni au fost plătite pe tot sezonul de vânătoare, la fel ca taxele de înregistrare ATC și nu pentru durate reduse și deduse cu axa justiției administrative. De asemenea, presupunând că închiderile anticipate nu sunt impuse nici în ianuarie. Al treilea: protecția faunei sălbatice, ca segment al competenței exclusive a statului cu privire la protecția naturii și a ecosistemului, este astăzi clar delimitată ca fiind complet predominantă în comparație cu așteptările legitime ale cetățenilor-vânători ale căror interese, deși exercită un activitate legitimă, sunt relegate întrucât nu coincid cu interesul general care este, tocmai, ocrotirea naturii. Până acum, așa cum am spus, nimic nou. Avansează însă unele inovații pentru actualul 2024 care, dacă nu altceva, ne permit să facem reflecții ulterioare și cine știe, pot fi utile celor care decid. Primul este că avizul comitetului tehnic național de vânătoare de animale sălbatice, introdus cu ultimele modificări la art. 18 din legea 157/92 și pe care Regiunile au trebuit să o solicite pentru prima dată, s-a dovedit până acum a fi o povară inutilă de proceduri.
Gata cu farse
Suntem blocați, este adevărat, la faza de precauție pentru toate contestațiile, așa că va trebui să așteptăm ca fazele de fond (care duc la o sentință) să înțelegem mai mult: însă, nu există nicio îndoială că până acum, în în cazul suspendărilor, TAR a dat avizul suplimentar al CTFVN aproximativ valoarea celebrului „doi de pică”. Singura opinie științifică, deci singura care trebuie luată în considerare, a fost considerată până acum cea a ISPRA. Cea de-a doua noutate derivă tot dintr-o modificare foarte recentă a legii statului și este regula introdusă și în art. 18, care impune ca TAR, acolo unde au admis cererea preventivă, să programeze audierea pe fond în termen de 30 de zile de la depunerea ordonanței de suspendare. Această regulă ne va împiedica să asistăm din nou la farsa petrecută de multe ori, pentru care judecata de merit a ajuns la finalul sezonului de vânătoare și, prin urmare, era cu totul irelevantă deoarece calendarul de vânătoare nu mai era în vigoare.
După pagubă vine insulta
Într-un cuvânt: după pagubă, vine insulta. În fine, a treia noutate nu există încă și este deci o speranță, și anume că în faza decizională pe fond, care va culmina cu sentințe, TAR-ul va dori să fie mai puțin grăbit decât în faza de precauție, datorită o anchetă atentă la înscrisurile depuse de administrațiile care adoptă calendarele, adică Regiunile, precum și la cele ce vor fi oficializate de asociațiile de vânătoare care decid să se constituie ca adversar alături de Regiuni. Noul curs, care nu a început cu avizele Ispra și CTFVN, nici cu fazele de precauție, sperăm în schimb să înflorească pe fond, care să formeze apoi jurisprudență pentru anii următori. Noroc! (sursa: ANUU).
Ați putea dori, de asemenea ..
