Întâlnire la Roma
În ultimele săptămâni, președintele ARCI Vânătoare națională Christian Maffei și Șeful Comitetului Științific Gabriele Sperandio, însoțit de dr. Angelo Giuliani, coordonatorul Comitetului propriu-zis și de avocat. Giuseppe de Bartolomeo, Vicepreședintele Național al Asociației, s-a întâlnit cu ISPRA în persoana Dr. Piero Genovesi, Șeful Serviciului de Coordonare a Faunei Sălbatice, la sediul ISPRA din Roma. O întâlnire constructivă pentru definirea unei strategii de partajare între instituția îndreptățită de stat la cercetare științifică și lumea agricolă, ecologistă și vânătoare și cu celelalte componente implicate în managementul faunei sălbatice homeoterme, patrimoniu indisponibil de stat. În cadrul întâlnirii s-a dezvoltat o dezbatere articulată și amplă care a permis să se concentreze în primul rând pe necesitatea relansării proceselor de participare bazate pe respectul reciproc pentru rolurile subiecților instituționali identificați și pe respectarea autonomiei reciproce.
Rolul ISPRA
Pentru Asociația noastră, rolul tehnico-științific al ISPRA, astăzi mai mult ca niciodată, trebuie subliniat puternic în interesul faunei sălbatice ca bun comun. Având în vedere criza globală care afectează planeta, este esențial ca politica să acorde prioritate opiniei științei independente de condiționările politice. Evoluțiile necesare în partajarea cu părțile interesate nu pot face fără o investiție semnificativă în procese de informare, formare, educație și comunicare care vizează toate componentele sociale implicate. Tocmai pe acest aspect s-a subliniat întârzierea istorică, toată italiană, asupra valorii faunei homeotermale ca moștenire de păstrat în interesul bogăției biodiversității.
Conservarea faunei sălbatice
În 1977, legea 968, pentru prima dată, stabilea că fauna sălbatică și-a asumat statutul juridic de res communitatis și că „... vânătoarea este permisă cu condiția să nu contravină nevoii de conservare a vânatului și să nu producă daune efective productie agriculturala…"; în 1992, cu atât mai mult, cu legea 157 la articolul 1 alin. 1 şi 2 s-a sancţionat că „fauna sălbatică este un patrimoniu indisponibil al statului şi este ocrotită în interesul comunităţii naţionale şi internaţionale” şi că „Exercitul vânătorii. este permisă cu condiția să nu fie în conflict cu necesitatea conservării faunei sălbatice și să nu cauzeze daune efective producției agricole”. Așadar, direcția pe care să se deplaseze tema managementului este clară: conservarea ca element prioritar, extracția durabilă în conformitate cu cadrul european, în principal pentru păsările migratoare. Managementul faunei sălbatice în toată țara. Totul trebuia garantat de avizul științific al singurului institut național, atunci INFS, astăzi ISPRA. În discuția amplă s-a subliniat modul în care majoritatea elementelor suport ale Legii 157/92 au fost, de fapt, nesocotite cu repercusiuni grave asupra problemelor de management (vezi ungulate); pe problemele abordării științifice a problemei (absența aproape totală a observatoarelor faunei sălbatice și a bazelor de date regionale); ca să nu mai vorbim de absența totală a investiției culturale a asociațiilor de vânătoare și ecologiste care derivă din și intrinsecă Legii 157/92: nivelul nociv și certăreț al dezbaterii, caracterizat adesea de notabilă necinste intelectuală fără scrupule, vulgară și uneori defăimătoare.
Calendare de vânătoare
Se pare că singura investiție a fost în ignoranță și demagogie. Acest cadru include denaturarea care a condus la o utilizare instrumentală a opiniilor ISPRA, prin lege neobligatorie, în contextul ciocnirii acum constante din Regiuni asupra calendarelor de vânătoare. Un conflict atotpolitic, pe care unele asociații de vânătoare le place, care a adus conducerea din sălile de clasă ale secțiilor științifice în cele judiciare. Instanțele nu sunt locul pentru o bună administrare a vieții sălbatice! Toate acestea nu au făcut decât să producă și mai multe lacerații și detașări între lumea noastră, știință și opinia publică, creând cote îngrijorătoare de abatere și nesocotire a principiilor sancționate de legislație și chiar mai întărite și calificate, cel mai recent cu modificările Constituționale. Cartă (articolul 9 și articolul 41), care acordă o importanță suplimentară problemelor de protecție a mediului, animalelor, biodiversității și ecosistemelor. Un alt punct abordat a fost cel al productivității faunistice, care vizează în special speciile de interes cinegetic și non-vinătoresc. Costul social care decurge din statutul juridic al faunei sălbatice nu poate reveni exclusiv fermierilor, creând adesea probleme economice semnificative. Acestea fiind spuse, se subliniază că ARCI Caccia își propune definirea unui cadru de planificare care să fie împărtășit cu lumea științifică și să fie discutat cu asociațiile agricole și ecologiste în raport cu prevederile comunitare cuprinse în PAC și în alte măsuri europene. În plus, ARCI Caccia intenționează să deschidă o masă de discuții cu toate asociațiile agricole și ecologiste pentru a defini strategii viitoare în interesul comunității naționale și internaționale și al generațiilor viitoare. Propunerea Comitetului Tehnic Faunistic, așa cum a fost propusă recent, nu merge în această direcție întrucât nu poate reprezenta locul de discuție pe care îl avem în vedere (sursa: Arci Caccia).
Ați putea dori, de asemenea ..
