Într-o scrisoare deschisă adresată provinciei Siena și tuturor organismelor competente, Arci Caccia și Federcaccia Toscana critică dur comportamentul activiștilor pentru drepturile animalelor din Consiliul Provincial.
„Vorba nedemnă” cea organizată de un grup de activiști pentru drepturile animalelor la Consiliul Provincial Siena în ședința din 16 aprilie trecut; în loc de o confruntare pașnică și constructivă, activiștii pentru drepturile animalelor nu au putut decât să insulte, să jignească și să amenințe omologii care au intervenit pentru a discuta despre izolarea Vulpii pe teritoriul provincial. Au intervenit critici puternice la adresa Asociațiilor de Vânătoare, Arci Caccia și Federcaccia Toscana asupra comportamentului activiștilor pentru drepturile animalelor dictat de un ideologism utopic fără nicio cunoaștere a realității.
Mai jos este textul scrisorii comune a Asociațiilor de vânătoare Arci Caccia și Federcaccia Toscana privind situația nefericită apărută în timpul ședinței Consiliului Provincial Siena:
Scrisoare deschisă
Siena 17 aprilie 2013
- Președintelui provinciei Siena
- Consilierului pentru vânătoare al provinciei Siena
- Grupurilor Consiliului din Provincia Siena
- Consilierului pentru Vânătoare al Regiunii Toscana
- Grupurilor Consiliului din Regiunea Toscana
- către ATC-urile provinciei Siena
- la Organizaţiile Fermierilor din Siena
Revolta nedemnă organizată ieri de un mic grup de activiști pentru drepturile animalelor în sala Consiliului Provincial Siena mărturisește, încă o dată, că nicio comparație nu este posibilă cu acești oameni.
Nu au idei. Nu au propuneri. Nu au avut niciodată. Aparține doar unei intoleranțe cenușii și necultivate care se referă la cele mai întunecate perioade din istoria Europei și a lumii.
Ei țipă, jignesc, amenință pentru că pentru ei contextul civil și democratic este un lucru necunoscut, discuția este un concept străin (presupunând că noțiunea de concept are vreo semnificație pentru ei), se tem că orice interlocuție ar avea ca efect unic făcând evidentă ochilor toată micimea lor.
Prin urmare, comportamentul lor nu este surprinzător. Ceea ce este surprinzător, dacă ceva, este că acțiunile și provocările lor au fost auzite de exponenții politicii și ai instituțiilor, că au fost contestate decizii sacrosante și că s-a emis ipoteza retragerii lor, în ciuda legitimității depline și a nevoii mai mult decât documentate.
Am înțeles spiritul pozitiv care a împins Consiliul de Administrație Provincială la moratoriu, pentru o scurtă perioadă, asupra izolării vulpii prin metoda vizuinii. Încercarea de a raționa, de a evita conflictele inutile prin confruntare, de a elibera terenul de argumente dogmatice și improprii care nu au nicio legătură cu exercitarea funcției de guvernare a teritoriului.
Totuși, încăierarea de ieri din Provincie arată că încercarea a fost o misiune imposibilă și că intenția, deși apreciabilă, a Administrației nu a avut nicio șansă de a obține rezultatul dorit.
Motivele guvernării teritoriului și responsabilitatea organelor abilitate, Administrația Provincială, trebuie acum să revină să prevaleze în confirmarea și susținerea acestora prin punerea definitivă în aplicare a prevederilor deja emise, în întregime.
Orice rezultat diferit, orice retragere chiar parțială sau amânare a planurilor de colectare și control al vulpii ar căpăta gustul amar de a ceda în fața șantajului și amenințării cu tumult, ar însemna că protestul zbuciumat și necivil al grupurilor mici. este suficient pentru a anula deciziile legitime și pe scară largă.
Ar însemna să-l dai unui animalism din realitate, care agită mesaje ideologice fără să se deranjeze câtuși de puțin să ofere răspunsuri la cerințele lumii agricole și la interesul general.
Fiecare rezultat diferit ar căpăta, de asemenea, semnificația de dezavuare, înjosire și delegitimizare a celor care, cu angajament și competență, și-au garantat până acum contribuția la programele de gestionare a faunei și a teritoriului.
Riscul de paralizie în managementul faunei sălbatice ar deveni atunci real și dramatic, ar fi încurajată dezlegarea și, dimpotrivă, voința și disponibilitatea celor mulți, în primul rând vânători, care și-au împrumutat mereu munca spre binele pt. teritoriul şi comunitatea.
Da, în orașul Palio care a putut să-și apere cu mândrie istoria și dreptul cetățenilor de a o trăi în continuare ca protagoniști, ar fi intolerabil.
Federcaccia Siena
Arciccia Siena
(18 aprilie 2013)