Balistica de vânătoare externă este o știință precisă, care studiază roiul de împușcături explodat din țeava armei. Cunoașterea dinamicii îl va ajuta pe vânător să facă vânătoarea mai distractivă și mai profitabilă.
În articolul precedent am vorbit despre ramura așa-numitei balistici interne, dar discursul care trebuie făcut în cazul balisticii de vânătoare externă trebuie să fie diferit. Aceasta se va referi în principal la mișcarea urmată de glonțul care iese din bot și este aruncat în aer.
Imediat după ce împușcătura explodează și peleții ies din botul pistolului, odată ce sarcina de praf de pușcă este terminată, balistica externă este cea care se ocupă de performanța, fiabilitatea și performanța peleților.
Mai exact, este bine ca fiecare vanator sa stie ca odata cu explozia munitiei, roiul de pelete va urma o traiectorie influentata de cel putin 2 elemente.
De o importanță primordială este densitatea aerului dictată mai ales de altitudinea la care are loc vânătoarea. Un alt element care nu trebuie subestimat este vântul, care poate încetini lovitura dacă atacă vânătorul din față, sau îl răsucește în stânga și în dreapta. Există, evident, mulți alți factori care pot influența progresul peleților pe care îi vom vedea acum mai detaliat.
În general se poate spune că atunci când granulele părăsesc botul se deplasează aproximativ 12 metri într-un roi suficient de compact și uniform; abia după ce a depășit 12 metri până la 35-40 (să se înțeleagă ca limita maximă convențională dincolo de care peleții își pierd puterea dăunătoare) roiul de peleți își începe dispersarea. Acest motto va fi evident proportional cu distanta parcursa de la aceleasi pelete. Dispersia este un fenomen dictat în principal de aerul pe care peleții îl întâlnesc în timpul cursei lor, care se opune unei frecări evidente, dar este cauzat și de mișcarea în spirală pe care o asumă în mod natural peleții imediat după explozia din butoi.
Fenomenul de dispersie este mult mai mare la cele mai mici pelete, deoarece acestea sunt mai supuse frecării cu aerul. Acestea vor inaugura fenomenul dispersiv la o distanță mult mai mică de țeavă decât împușcătura mai mare și mai grea, și evident vor experimenta o deformare mult mai largă din toate motivele deja menționate.
Pentru a influența aceste fenomene în unele cazuri există și strângerea țevii armei pe care vânătorul o folosește în timpul loviturii. În general, se poate spune că cu cât țeava este sufocată mai mult, cu atât este mai puțin fenomenul de dispersie la care este supus împușcătura, dar fenomenul de deformare va crește exponențial. Deformarea limitează implicit potenţialul împuşcăturii care va deveni imediat mai puţin eficient.
Te va surprinde să descoperi că urma de peleți care s-au îndepărtat de țeava 35 - 40 de metri capătă o formă deosebită, caracterizată printr-o altă concentrare de gloanțe în partea frontală și centrală. Spatele, pe de altă parte, este mult mai puțin dens și eficient. Lungimea unui roi de peleți la această distanță de butoi poate fi de până la 3 metri.
Din motive de precizie, trebuie subliniat faptul că peleții care și-au păstrat integritatea sferică și care, prin urmare, nu au fost supuși fenomenului de deformare, se vor găsi pentru o aerodinamică mai mare în partea frontală și centrală a traseului, diferit. din cele care au fost deformate de butoi, poate prea inguste, care se vor dovedi mai lente si mai putin eficiente.
Evident ca detinerea acestor informatii va ajuta vanatorul sa determine tehnica de tragere, care sa fie schimbata dupa caz, anticipand poate cu cateva secunde prada astfel incat aceasta sa fie obiectul celei mai abundente parti a granulilor.
Dacă te interesează subiectul și intenționezi să verifici densitatea de împușcare a cartușelor pe care le folosești, poți construi o țintă rotundă cu diametrul de 75 cm cu un al doilea cerc în interiorul ei cu diametrul de 37,5 cm. Prin țintirea în centrul țintei vei putea observa densitatea modelului de împușcare și prin urmare vei putea modifica tehnica de tragere în funcție de prada cu care ai de-a face.