„Vorbim despre o știre apărută ieri în presa locală și care se referă la răpirea, care a avut loc în Casentino, a peste 160 de păsări, gata de a fi gătite și mâncate într-o cină de vânători auto-intitulați... Răpirea , care a fost efectuat de Poliția Provincială, se referă la speciile protejate care nu pot fi supuse vânătorii: se pare că sunt Frosoni, Cinteze, alți Cinteze și diverse Passerini, dar și Ciocănitoarea Hupa etc.
Legea italiană, și tocmai nr. 157 din 1992, a fost aprobată de parlament după referendumul (care nu a atins cvorumul) din 1990. Este o lege absolut inovatoare, unde „fauna sălbatică” își pierde statutul de „res nullius”, pentru a-l dobândi pe cel de „activ indisponibil al Republicii”. Vânătoarea este deci permisă pentru anumite specii (lista speciilor vânabile) și interzisă pentru altele (lista speciilor protejate și deosebit de protejate): vânătoarea devine astfel o „concesiune publică”, care poate fi implementată în modalitățile și formele de drept. Vânătoarea se organizează la nivel regional și provincial (după planuri și calendare prestabilite), ținând cont și de reglementările Uniunii Europene și de indicațiile tehnice ale ISPRA – Institutul Superior pentru Protecția și Cercetarea Mediului (fosta INFS).
Preluarea speciilor protejate (obiect al unei interdicții absolute de vânătoare), dar și a speciilor vânabile, în afara preceptelor legale (calendar, parcuri, zone interzise etc.), se configurează ca un adevărat furt în detrimentul bunurilor publice și aceasta este un fapt care are relevanță penală...
Se pare, din relatările de presă, că în tigăile gata de copt se aflau și frosoni și cinteze. Totuși, capturarea, uciderea sau deținerea chiar și a unui singur exemplar de pasăre aparținând familiei cinteze, precum Frosone, constituie infracțiunea de încălcare a interdicției absolute de vânătoare în orice moment al anului, întrucât este inclusă respectiva familie de păsări. în lista speciilor protejate şi deci nevânabile. Este adevărat că responsabilitatea penală atât pentru detenție, cât și pentru ucidere va trebui demonstrată, dar acest lucru nu contează...
Ceea ce vreau să subliniez este că aceste comportamente sunt extrem de dăunătoare și dăunătoare pentru marea majoritate a lumii vânătorii... Vremurile referendumului au trecut de mult; a fost depășit modelul de vânătoare „pauperistic”, care a văzut o suprapresiune de vânătoare nesustenabilă... De ceva vreme, vânătoarea este în esență un fapt tehnico-managerial, care se preocupă atât de specii, cât și mai ales de habitate... care este atunci litera și spiritul 157/92 care, deloc surprinzător, se intitulează „lege pentru protecția faunei sălbatice homeoterme și pentru vânătoare”.
Braconajul, în aceste condiții, pe lângă faptul că este un act de ură în sine, este și un act împotriva vânătorilor și a vânătorilor care respectă preceptele legii... Uciderea păsărilor protejate, în special a cintezelor, care au o anvergură a aripilor de o span și o greutate de câteva zeci de grame este profund imoral și stupid! Cu siguranță nu are nicio legătură cu cultura vânătorului care s-a impus în acești ani de valabilitate a legii 157…. Vânătorii trebuie mai întâi să respingă formele de braconaj, în special ale speciilor protejate, în special atunci când plumbul cartuşului cântăreşte mai mult decât penele... "
6 februarie 2013
Sursa: InformArezzo - Enrico Valentini
Ați putea dori, de asemenea ..
