Astăzi am decis să aprofundez cu cititorul cunoștințele despre iepure, animalul care pentru noi câinele reprezintă ceva respectuos de mitic și râvnit în același timp. Deși iepurele comun și iepurele variabil sunt, fără îndoială, cele mai cunoscute genuri, este în primul rând necesar să ținem cont de faptul că în lume există nouă genuri diferite de leporide. Cea mai evidentă trăsătură care deosebește leporidele de toate celelalte rozătoare este prezența a doi incisivi mici localizați în arcada dentară superioară, care se află în spatele celor doi incisivi mari, de obicei în formă de daltă.
Alte caracteristici importante sunt corpul alungit si ingust, urechile lungi, ochii mari pozitionati lateral pe cap (caracteristica care face ca iepurii sa fie prada usoara pentru vanator cand vin drept spre el, le lipseste vederea din fata). În fine, nu uitați de membrele posterioare care sunt foarte lungi în comparație cu cele din față, datorită cărora iepurele este înzestrat cu o capacitate remarcabilă de pornire accelerată acționând aceleași membre ca pârghiile prin catapultă.
Difuzarea leporidelor în întreaga lume este favorizată de adaptabilitatea ridicată la diferitele condiții orografice și climatice ale acestor animale. Dorind să vorbim despre iepurele pe care îl cunoaștem cel mai bine deoarece este cel mai răspândit, iepurele comun sau european ocupă, fără îndoială, un loc de cinste. Este însă necesar în primul rând să amintim pe scurt iepurele variabil, tipic faunei alpine. Își datorează numele capacității caracteristice de a schimba culoarea părului pe măsură ce se schimbă anotimpurile, care trece de la gri închis în lunile de vară la aproape alb în perioadele cele mai reci ale anului. Toate acestea pentru a favoriza mimetismul care reprezintă cea mai bună armă pentru a scăpa de prădători. Venind la iepurele comun sau european, cel pe care-l cunoaștem și îl vânăm cu toții, trebuie menționat mai întâi că este cel mai mare iepure care există. Iepurii de câmp din țările est-europene au o greutate medie de șase kilograme.
Leii noștri, în schimb, mai ales insularii, au dimensiuni mai mici, în medie în jur de trei kilograme și jumătate. În funcție de habitatul în care sunt introduse, se modifică și nuanța culorii, care poate varia de la maro la gri până la roșu și maro, luând multe nuanțe. În ceea ce privește dezvoltarea simțurilor iepurii, dacă, așa cum am menționat deja, vederea este doar laterală, tocmai din cauza poziționării ochilor, auzul este foarte dezvoltat, iar simțul olfactiv este excelent. În următoarea întâlnire vom avea ocazia să aprofundăm obiceiurile iepurelui și apărările pe care le pune la punct pentru a se apăra de prădători.
Ați putea dori, de asemenea ..
