Ungulate și păsări vii, în teritoriu liber. Telemetrie cu 13 puncte pe 3 laturi diferite. Observare si/sau digiscopare cu cele mai prestigioase instrumente optice. Situații (de vânătoare și nu numai..) în toate asemănătoare cu cele cu care se confruntă fanii pe terenul lor. Teste live, teste și setări. Noua statie echipata pt Observare și digiscopare, inaugurat pe dealurile care separă Piemontul de Liguria (ATCAL4), oferă vânătorilor și iubitorilor de natură posibilitatea de a orienta lentilele celor mai bune instrumente optice pe căprioare, mufloni, mistreți, vulpi, iepuri de câmp și un număr mare de specii de păsări. Principiul de bază este simplu. Cei care trebuie să aleagă binoclu și/sau o gamă lungă de mare calitate, sau vor să învețe e înțeleg magia digiscopiei, nu se mai mulțumește cu cataloagele lucioase și/sau cuvintele teoretice ale experților. În schimb, vrea să încerce – mai întâi – pe „teren”.
La cuvinte și cataloage, mulți preferă de departe să testeze instrumentele orientând lentilele pe animale sălbatice reale, neînchise în incinte sau în captivitate. Asta în vremurile, în mediile și, mai ales, în condițiile de lumină (aproape întotdeauna crepusculară) cu care se confruntă pe terenurile lor de vânătoare. Toate acestea sunt esențiale pentru o alegere atentă și deosebit de tehnică. Acest principiu a fost inspirat – într-un mod absolut prioritar – de proiectul unei stații echipate scufundate într-o zonă clasică de vânătoare, populată de numeroase ungulate (și nu numai...) absolut naturale. Dintre căprioare, cea mai fidelă numirii este mascota noastră”Bianchina". Postul, singura structură de acest fel, nu numai că a fost construită într-o zonă foarte potrivită, dar vă permite și să exersați Observația și Digiscoping în cheie cinegetică și naturalistă; cu siguranta, nu este un teren in care sunt apasate declansatoarele carabinelor, dar ofera intr-un mod real toate conditiile care preced tragerile. De la recensăminte la evaluările conducătorilor; de la reacții sălbatice la telemetrie și așa mai departe.
Toate cifrele și puțină istorie.
133 km de Milano; 73 km de Genova; 33 km. din Alessandria; 8 km. din Acqui Terme. 250 de metri deasupra nivelului mării. Mediu de deal tipic (ATCAL4). 38 mp. de pozitie acoperita, in pozitie ridicata pe 17 hectare de pajisti, lucerna, vii, livezi si paduri, populate de ungulate si pasari. Orientare pe 3 laturi ale vaii, cu peste 13 puncte de telemetrie: de la 90 la 850 de metri. (intrarea și ieșirea din sălbăticie). Cap fix pe latura de est, orientat in punctul in care rasare luna. 15 metri de blat din stejar si fier (fara cea mai mica vibratie). Toate în numele „antimosso”. 6 capete fixe „cimentate” pe sol, amplasate în puncte strategice calibrate. Etajul: la sol. Ecran mare pentru vizionare live în HDMI și descărcare de fotografii live. 2 computere și tablete cu programe foto wireless. Wifi.
Șabloane și puncte de vizare pentru setarea camerelor și instrumentelor. Binocluri, lungi, adaptoare și camere disponibile pentru teste și setări. Echipamentul pentru oaspeți trebuie adaptat sau configurat. 4 stații mici de tranșee prin satelit pentru observații și filmări de jos în sus. Acoperiș din policarbonat alveolar, cu benzi de umbră în raport cu monitoarele camerei. Instructori, ghiduri, instrumente și un Ghid practic de observare și digiscopare, toate disponibile oaspeților. Vin local bun în pauzele de lucru.
Specificațiile nu au fost concepute la întâmplare. Permiteți-mi, deci, un strop de „istorie” (personală). Am ajuns în acest loc în urmă cu 20 de ani, când căprioarele erau încă confundate cu cerbul negru.
În toți acești ani, am explorat temeinic toate punctele „potrivite” ale ATC, potrivite pentru observare, recensăminte și vânătoare de selecție, cunoașterea/observarea/fotografierea/vânătoarea diferitelor populații de căprioare după nume și prenume (protagoniștii cartile mele). În fiecare an, în acest mic raion ATC, strângem circa 600 de căprioare, la diferitele clase. După o mie și mai multe recunoașteri, am localizat – în curtea din spate, unde locuiesc și lucrez – punctul care domină o mare parte a văii mele. Am construit acolo o mică terasă pe acoperiș, dar limitată la partea de nord-est. După un timp terasa de pe acoperiș a devenit o colibă din care am observat două laturi, dar nu și livada. Și nu avea stabilitatea absolută pe care mi-am dorit-o. Mulți căprioare și c. au fost astfel surprinși în carduri de memorie, dar nu și capulele semi-albinos (botezat Bianchina) care a făcut celebru acest loc. O urmăresc de 4 ani și „a trebuit” să-i documentez prezența (inclusiv copiii). Absolut.
Astăzi, pe scurt, am mărit gara (38 m4) adăugând o vedere pe latura de vest și o parte din partea de sud.Bianchinei i-a plăcut și este și astăzi foarte punctual. Dar nu numai: fiecare punct in care am amplasat capetele fixe este calibrat la centimetru, pentru a acoperi cat mai mult toate unghiurile de vizualizare, inclusiv unghiurile joase. Capul nr. XNUMX, desigur, este dedicată special Bianchinei, chiar acolo unde iese regulat, acum cu cel mai recent cățeluș. Dacă vreți să o cunoașteți, sunteți cu toții invitați! Din punct de vedere antropic, postarea mi-a confirmat o părere doar aparent absurdă: după mii de experiențe, sunt mai mult decât convins că sălbaticii (mai ales căprioara) după ceva timp vă cunosc și vă recunosc. Cei care frecventeaza statia nu se mai tem de mine si sunt aproape intotdeauna punctuali la programare (in digiscoping) !!
A vedea e a crede. În timp ce încercăm să punem uneltele, apoi, în timp ce așteptăm să iasă din pădure sălbaticele, un pahar din cel bun este mereu la îndemâna celor care vin să ne viziteze. Pentru detalii, hartă, rezervări și informații: [e-mail protejat]