Noul Decret de Securitate
Odată cu noul decret de securitate, o mare parte dintre cetățeni au descoperit de la o zi la alta că sunt potențiali infractori pentru simplul fapt de a avea cu ei în timpul liber sau la serviciu un instrument banal, cum ar fi un briceagSă fim clari: purtarea unui cuțit nu a fost niciodată legală, dar bunul simț și analiza atentă a contextului în care a avut loc au dus rareori la proteste și, mai ales, la consecințe precum cele care se profilează acum. Deși intenția declarată este de a consolida ordinea și siguranța publică, intervenția de reglementare privind cuțitele, în special cuțitele pliabile de tip „de buzunar”, apare în realitate mai degrabă ca un răspuns emoțional la evenimentele de știri decât ca o soluție structurată. Decretul interzice purtarea, chiar și în afara zonelor urbane, a cuțitelor pliabile cu lame mai lungi de 5 centimetri, echipate cu încuietoare sau care pot fi deschise cu o singură mână. Această încuietoare a lamei, considerată o circumstanță agravantă, nu face de fapt cuțitul mai ofensator; este pur și simplu un dispozitiv de siguranță pasivă conceput pentru a preveni închiderea accidentală. Astăzi, un simplu breloc sau un obiect promoțional te poate transforma într-un „infractor”.
Motiv justificat
În timp ce pentru lamele fixe de până la 8 cm, „motivul justificat” rămâne o scuză validă - un termen vag, însă, și supus interpretărilor arbitrare - cuțitele pliabile de peste 5 cm nu au nicio scuză și riscă închisoarea de la șase luni la trei ani și pedepse severe, cum ar fi suspendarea permisului de conducere sau a permisului de port-armă. Dar este oare credibil că infractorii ar fi descurajați de pedepse sporite pentru purtarea unui cuțit? Cei care încalcă legea, prin definiție, nu o respectă; aceste reglementări ajung astfel să-i vizeze doar pe cei care respectă legea și folosesc cuțitele ca instrument de lucru sau în viața de zi cu zi. Vânătorilor li se permite în continuare să poarte cuțite în timpul vânătorii, dar pe lângă faptul că lasă acasă toate cuțitele pliabile și accesoriile acestora, cum ar fi foarfecele sau lamele de fierăstrău, și folosesc doar cuțite cu lamă fixă până când vor fi oferite clarificări suplimentare, trebuie acum să fie foarte atenți la sfârșitul zilei de vânătoare să le scoată din buzunare sau din curele și să le depoziteze unde nu sunt imediat disponibile și utile. Nu mergeți la o cafea și să o uitați în vestă.
Mai mult decât întrebări legitime
Dar este dresajul câinilor, de exemplu, un motiv justificat pentru a purta un cuțit? Ce vor crede Poliția Silvică sau Paznicii de Vânătoare în timpul unui control? Și ce se întâmplă cu toate celelalte activități în aer liber? Mergi să culegi cicoare, ierburi sălbatice, sparanghel sau ciuperci? Da, ar putea fi un motiv justificat, dar dacă îi dai o lamă copilului sau nepotului care te însoțește pentru a le culege, aceasta constituie o conspirație criminală? Și ce se întâmplă cu mărul pe care îl aduci la birou? Poate că e mai bine să-l mănânci cu tot cu coajă, despre care se spune că e și mai bine. Apoi gândește-te la cei - fermieri, artizani, instalatori, băcani, vânzători de fructe, diverse florării ambulante etc. - care au nevoie să folosească o lamă sub orice formă. Pentru ei, viața devine inutil de complicată, fiind nevoiți să navigheze printr-un cadru de reglementare complex, unde distincția dintre „a purta” și „a transporta” și vaguitatea conceptului de „motiv justificat” lasă loc amplu de interpretare și... eroare!
Ați putea dori, de asemenea ..
Adoptarea în Senat
Și cum rămâne cu repercusiunile asupra unui sector de excelență în producția Made in Italy? Cartiere istorice precum Maniago, Frosolone și Scarperia, împreună cu producția artizanală din regiuni precum Sardinia, reprezintă o moștenire culturală și economică recunoscută în întreaga Europă. Aceste comunități, care își bazează identitatea pe producția de lame de înaltă calitate pentru colecționari și utilizatori legali, sunt afectate indirect de o legislație care pare să se concentreze pe obiect, mai degrabă decât pe intenția celui care le folosește. În așteptarea adoptării de către Senat a conversiei decretului, care trebuie să aibă loc până în aprilie, speranța - sau mai degrabă necesitatea - este pentru o formulare mai echilibrată. O lege cu adevărat eficientă ar trebui să facă distincția între utilizarea improprie a unui instrument destinat comiterii unei infracțiuni și utilizarea onestă a unui instrument care a însoțit omul în activitățile sale zilnice timp de secole. O abordare mai pragmatică și mai puțin emoțională ar asigura siguranța colectivă fără a complica inutil viața celor care respectă regulile. Ceea ce ar trebui să fie, să fim clari, scopul oricărui stat serios („Primo piano”, de Marco Ramanzini, Caccia & Tiro 03/2026).
