La Confederația Vânătorilor Toscani a emis următorul comunicat: „Suntem conștienți că părem obstinați când, în mai multe rânduri, CCT a adus în atenția vânătorilor și asociațiilor de vânătoare, tema cercetare stiintifica și colectarea datelor, pentru a proteja Calendarele de vânătoare și pentru a asigura managementul corect al speciei în cauză. Recent apel la Consiliul de Stat împotriva deciziei luate de TAR toscan privind Calendarul regional de vânătoare, este dovada concretă a unei bătălii juridice care trebuie încadrat într-un efort și mai mare de a crește, cu date incontestabile, forța noastră contrastantă și capacitatea noastră de a documenta cu parametrii corecti științific, starea de sănătate a unei specii și impactul pe care vânătoarea îl poate avea asupra conservării acesteia.
În această albie se conturează proiectul DATE DIN CER, recent început de asociație și care a înregistrat în acest prim an de experimentare, numeroase disponibilitate și participare a vânătorilor-detectori, cărora le mulțumim pentru angajamentul fundamental. Mai precis, în ceea ce privește specia cocoș, ne-am reconectat la un proiect mai larg derulat de Dr. Alessandro Tedeschi, președintele Asociației Prietenii lui Scolopax și de către Biroul de migrație a păsărilor Federcaccia. Un proiect care a obținut patronajul Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Silvice numit „Aripi regale”.
Scopul proiectului este de a detecta unii parametri referitori la determinarea ICA (indicele cinegetic al abundenței) și ICP (indicele cinegetic al eșantionării) pe lângă alte elemente importante de cunoaștere precum vârsta subiectului, controlul în distribuția prelevărilor între exemplarele tinere și adulte. Studiul oferă date extrem de interesante asupra distribuției pe decenii în diferiții ani de referință, asupra caracteristicilor zonei peninsulei noastre pentru perioada de migrație și iernare. O lucrare in continua evolutie prin urmare, care primește din ce în ce mai multă atenție de la mulți pasionați de cocoș.
O sensibilitate și o conștientizare culturală și de vânătoare care își propune să mențină nivelul de atenție asupra speciei ridicat. Cocoșul, precum și reprezentând o moștenire colectivă este o sursă de pasiune și emoție. Vânătorul trebuie să se simtă responsabil în protejarea conservării cu previziune culturală și etica vânătorii. Efortul nostru tehnic și economic merge în această direcție precisă. Pentru a corobora aceste considerații, dorim să dezvăluim mai jos legătură a unui document filmat foarte interesant. Un document care îmbină magia migrației cu tehnica de monitorizare. Rezultatul cu adevărat impresionant este acela de a zbura alături de cocoșa „Rosa” (așa numită), cunoscând moștenirea pe care această mică și misterioasă pasăre o poartă în ochii ei expresivi și melancolici”.