Rodolfo Grassi, președinte al Federcaccia Milan și Monza Brianza, a lansat un comunicat în vederea sărbătorilor de Crăciun: „Degetul alunecă pe sticla ceață și devine creionul amintirii care dezvăluie povești ciudate despre noi. Au momente de dezamăgire și furie, entuziasm și descurajare și le trăim contradicțiile de parcă ar fi - și pentru noi sunt - un privilegiu necunoscut celorlalți. De ce întotdeauna și în orice caz orizontul nostru, iscodit din magazie sau pierdut într-un zbor, are farmecul nespus al speranței care nu se stinge niciodată. Vânătorul, fiecare dintre noi, iubește animalele și desăvârșește instrumentele de captură de parcă ar fi vrut să închidă un vis, pentru el mai limpede decât dorința de cristal.
Îi ajută în calamitățile gerului mare și ascultă cu neliniște vocile câinilor care și-au pierdut urma sau anunță sosirea iminentă a iepurilor la poștă. Din acest motiv, fiecare amintire de vânătoare spusă pe pagina albă a paharului este reală și înșelătoare în același timp. Ca imaginea intrigantă dintr-o oglindă întinsă sau o acuarelă slabă pictată de lumina din pădure. Protagonistul unei fabule străvechi, vânătorul urmărește o iluzie născută odată cu el în pădure sau mlaștini, în pajiști sau de-a lungul potecilor de munte și nu o abandonează niciodată ca pe o umbră duioasă a spiritului. Și este farmecul unei întoarceri la emoții îndepărtate și căi necunoscute ale sufletului pentru că fiecare traseu de vânătoare - și niciodată nimeni nu va putea să-i spună un mincinos - este în primul rând o călătorie prin pădurea emoțiilor cuiva.
Încet, de-a lungul anilor, oamenii (sau opinia publică dacă preferați) au dobândit conștientizarea că vânătorul autentic are unul. relevanță socială: devine o santinelă, aproape niciodată crezută, a unui mediu în decădere fatală și rapidă. Prea încet ne-am dat seama că licuricii nu mai sunt felinarele nesigure ale întunericului, rândunelele țipă din ce în ce mai puțin pe cerul de august și robișorul, în amurgul de toamnă abia dacă primește răspuns la ultimul cântec al serii. Lumea, aceea a unei vânătoare alcătuită din senzaţii şi uimiri, a viselor care pleacă cu puține zboruri destinate să devină îndepărtate ridică îndoiala că zgomotul ridicat de apărarea animalelor vrea să ne facă să uităm zilele nu îndepărtate ale lui Cain. Crăciun fericit prieten vânător la Tine și la câți vrei și ei Te iubesc. Cu prietenia obișnuită și cu un gând drag”.