Scenariul întâlnirii a fost Centrul de Congrese al Municipiului Parma, a cărui secție provincială federală s-a ocupat nu doar de acest eveniment, ci și de expoziția de diorame și tipărituri istorice deschisă publicului. Tocmai președintele Fidc-ului Parma, Oscar Frattini, a făcut onorurile mulțumind Provinciei și Municipiului pentru sprijinul acordat, subliniind interesul manifestat de cei care vizitează dioramele extrem de bine finisate și încheind cu o întrebare adresată vorbitorilor. : „Cum va fi vânătoarea peste 40 de ani și cum va fi relația dintre vânători și teritoriu?”.
Nu a fost un salut formal consilierul provincial pentru resurse naturale Ugo Danni, care s-a declarat gata să colaboreze pentru reafirmarea demnității și importanței vânătorii în scopul realizării echilibrului unui mediu în care prezența umană nu este văzută doar. ca factor dăunător: „Prezența vânătorilor pe teritoriu nu trebuie să fie marginală, ci decisivă, cu o referire constantă la tradițiile uitate uneori de anumite vânătoare „moderne””.
Moderatorul dezbaterii, tehnicianul faunei sălbatice Carmelo Musarò, a luat apoi cuvântul și a evidențiat puternicul dinamism al mediului, caracterizat de semnale conflictuale: în fața urbanizării continue, pădurea își recapătă teren, dar nu este îngrijită. Primul vorbitor a fost comandantul provincial al Silviculturii, Pier Luigi Fedele, care a desfășurat un excursus istorico-geografico-silvic pe mediul „foarte variabil” din Emilia-Romagna. Fedele s-a ocupat de transformările forestiere și ale mediului, clarificând că agricultura „cu venituri”, precum cea a pajiștilor stabile pentru Parmigiano-Reggiano, poate avea implicații pozitive în ceea ce privește fauna. „Astăzi, de asemenea, asistăm la o recuperare consistentă a pădurilor – a concluzionat el – în beneficiul biodiversității și al prezenței faunei sălbatice”.
Raportul lui Carlo Romanelli, de la Oficiul Păsărilor Migratoare-Fidc, a fost de natură istorică. Plecând de la situația juridică a vânătorii în Ducatul de Parma și la momentul unificării Italiei, a subliniat diferențe dintre trecut, când tipurile de vânătoare erau multe și toate păstrate cu gelozie, și prezent, cu degradarea bogăției culturale a vânătorii tradiționale și tendința de a se concentra doar pe câteva modalități: „Frumusețea vânătorii stă în diversitate” a comentat el.
Cu o amprentă deosebit de tehnică contribuția lui Silvano Toso dell'Ispra, care a identificat, de-a lungul drumului care duce de la vânătoarea consumeristă la vânătoarea „compatibilă ecologic”, un pas important: înființarea zonelor de repopulare și capcană, cu accent pe cazul iepurii. Printre datele furnizate se numără capete capturate anual, 46.000 dintre care aproximativ jumătate în Emilia-Romagna, dimensiunea ideală, între 300 și 500 ha, și stabilizarea acestora în ultimii 20 de ani. Un instrument necesar nu numai pentru Zrc, ci pentru toate gestionarea faunei sălbatice, este realizarea unui nou pact între vânători și fermieri.
Viitorul prin statutul lupului a fost subiectul cercetării ilustrate de biologul Lorenza Grottoli. Un prădător protagonist al unei creșteri lente, dar constante, care a pornit de la nucleele Apeninilor fără a recurge la reintroduceri.. În 2003, cea mai recentă cifră din literatură, erau estimate 15.000 de exemplare în Europa și 6-700 în Italia în creștere, favorizate de bogăția faunei care le sporește rolul de echilibratori ai populațiilor sălbatice, în special la subiecții bolnavi și bătrâni.
Președintele Fidc Emilia-Romagna, Stefano Merighi, a amintit cum „serbările hranei noastre trebuie să devină tot mai mult un moment de confruntare cu întreaga Societate. Făcând asta astăzi am înțeles că vânătoarea este, pe bună dreptate, una dintre cele mai reglementate subiecte încă din istoria timpurie și că nu este una dintre cele mai grave probleme pentru unele specii sălbatice. Privind spre viitor – a continuat el – necesitatea unei schimbări de ritm pentru vânători este din ce în ce mai urgentă: trebuie să ne schimbăm și o facem, dovadă fiind folosirea tot mai frecventă a științei pentru a ne susține cererile către instituții. Nu vrem, așa cum ne-au acuzat unii în ultimele zile, să ne facem să credem că suntem binefăcători pentru că prin vânătoare ajutăm la restabilirea și menținerea echilibrului natural, dar nu ne temem să ne propunem pentru ceea ce suntem: atenți și manageri conștienți”.
După conferirea onorurilor de provincial „Gentleman Hunter” către avocat Giovanni De Angelis - de mult timp angajat în conducerea Fidc-ului Parma - și regional prof. Giuseppe Pelosio - fost rector al Universității din Parma - a fost președintele național Dall'Olio pentru a încheia lucrările.
Multe puncte atinse: de la viitorul vânătorii la rolul vânătorilor și al Federației: „Viitorul, și în multe cazuri astăzi, al vânătorii a fost deja scris de Europa și la el trebuie să ne uităm. În multe realități activitatea de vânătoare joacă un rol subsidiar pentru organele delegate conducerii datorită colectării și prelucrării datelor și studiilor efectuate de către vânătorii înșiși.
Pentru aceasta, este necesară și o mai mare etică a vânătorii. Așa cum este de dorit să se realizeze unitatea asociațiilor de vânătoare, așa cum este cazul în alte țări europene, unde datorită dobândirii unei bogatii corespunzătoare de cunoștințe interacționează fructuos cu Compania. Din acest motiv, Federcaccia și managerii săi se angajează din ce în ce mai mult în cunoștințele tehnice, științifice, etice, politice și, dacă doriți, estetice.
Conferința s-a încheiat cu o cină ale căror venituri au fost parțial donate asociației „Noi per Loro”, care asistă familiile și copiii internați în secția de oncohematologie pediatrică a spitalului din Parma, căruia i-au fost predați 3000 de euro.
Sursa: Federcaccia
Ați putea dori, de asemenea ..
