Vânătoarea, drepturile și îndatoririle vânătorilor și protecția animalelor; o notă de comentariu la sentinţa secţiei Curţii de Casaţie pedeapsa n. 950 din 13 ianuarie 2015 de către avocat Francesco Pandolfi.
Nu există nicio îndoială că sistemul juridic italian dictează o legislație foarte complexă privind activitățile de vânătoare, care leagă în același timp drepturile și îndatoririle celor care exercită vânătoare cu necesitatea protejarii faunei salbatice si a speciilor protejate, precum si cu nevoia de a preveni sau in orice caz a evita maltratarea inutila a animalelor.Legislație care, în ultimul timp, a fost într-o oarecare măsură îmbogățită și exacerbată, în sensul că animalul în sine nu mai este considerat obiect al protecției indirecte sau secundare, ci este în schimb plasat în centrul regimului de protecție, ridicându-se la rangul de trăind cu sensibilitate. Această orientare a intrat în vigoare și în urma unor hotărâri jurisprudențiale ferme.
Cu siguranță de reținut este că Legea din 22 noiembrie 1993, nr. 473, pentru modificarea articolului 727 din Codul penal, a modificat ipoteza legală de bază care stă la baza protecției penale a animalelor, care în prezent sunt considerate vii, înțeles conceptul în sens larg: adică nu mai este suficient să se facă referire la notiunea de maltratare a animalelor.sele ca un instrument potrivit pentru a jigni sentimentul comun de mila. Din acest punct de vedere, este de la sine înțeles că cine se pregătește să practice vânătoarea trebuie să fie din ce în ce mai informat despre puterile și limitele atribuite vânătorii.
Când este legală activitatea de vânătoare și, în consecință, vânătorul nu este urmărit penal?
Activitatea de vânătoare (în special în domeniul vânătorii prin apeluri în direct) va fi în conformitate cu cerințele din domeniul protecției faunei sălbatice în cazul în care sunt îndeplinite principiile dictate de următoarele reguli:
a) față de animale, orice activitate neinterzisă de Legea nr. 157/92 „protecția faunei sălbatice homeoterme și pentru vânătoare”;
b) ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 22, pentru modificarea articolului 1993 din Codul penal, sfera garanției trebuie extinsă prin introducerea interzicerii conduitelor care ar putea duce la maltratarea animalului folosit ca nalucă sau a prăzii capturate în sine.
Vânătorul, pentru a fi respectuos cu legea, va evita să folosească animalul ca o chemare nefiziologică.
Să ne explicăm mai bine: folosirea apelurilor în direct este permisă, dar este interzis ca ființe vii precum păsările să fie cauzate de suferință prin utilizarea acestei tehnici. Din punct de vedere legal, important este să se mențină o conduită care să respecte aceste precepte, întrucât chinul sau torturarea animalului nu este tolerabilă, cu consecința că legitimitatea practicilor de vânătoare trebuie verificată prin prisma normelor de protecție rezervate lor.
Ce poate face vânătorul în cazul unei acuzații conform articolului 727 din Codul penal italian?
Este simplu: va trebui să demonstreze că s-a comportat cu respect față de natura animalului cu care a efectuat practica de "rechemare". Așadar, de exemplu, să nu țină ciocurile cu o frânghie și apoi să le strângi la pământ cu o frânghie atunci când zboară, acționând ca momeli.
(26 august 2015)
Sursa: StudioCataldi - Avv. Francesco Pandolfi