Antrenamentul staționar al câinilor de vânătoare este o aventură pe care câinele și vânătorul trebuie să o experimenteze împreună. Va consolida relația dintre cei doi și va face experiența de vânătoare și mai interesantă și mai fascinantă.
Nu exagerați pe cei care spun că dresajul unui câine este o artă și ar fi greșit să credem că doar câinii de vânătoare sunt dresați. De fapt, un bun stăpân își va dresa câinele pentru o conviețuire plăcută, chiar dacă acesta era un simplu animal de companie. Evident, atenția și perseverența de a dresa un câine de vânătoare se înmulțesc exponențial, necesitând angajament din partea ambilor și un sentiment excelent între cei doi.
O relatie de acest tip, inaugurata inca de cand animalul era catelus, nu poate decat sa le recompenseze pe amandoua: vanatorul va avea alaturi un excelent caine de vanatoare, cainele se poate lauda ca este asistentul perfect, indispensabil stapanului sau. Astăzi ne vom ocupa de dresajul câinilor de arătare, de diferitele tehnici care îl caracterizează și de sincronizarea care îl deosebește de orice alt dresaj.
Scopul pe care dresorul nu trebuie să-l piardă niciodată din vedere este acela de a socializa cu câinele său și relația bună pe care acesta trebuie să o poată stabili cu tot ceea ce îl înconjoară, oamenii, habitatul, natura. Pentru a atinge acest obiectiv, este important ca catelul sa fie in contact cu cat mai multe persoane, situatii si habitate in primele 12 saptamani de viata. Nici măcar să spun că toate trebuie să fie experiențe pozitive, cu siguranță nu vrem ca câinelui nostru să se teamă de mediul rural, de oameni sau și mai rău de animale, nu-i așa? Experiențele pe care le va putea acumula până în primele șase luni de viață îl vor ajuta, determinându-i irevocabil caracterul.
Evident, nu-ți neglija relația cu animalul pe care mai întâi va trebui să-l cunoști ca pe dosul mâinii. În curând vei deveni punctul lui de referință, iar antrenamentul care va veni mai târziu va fi mult mai ușor. Așa că nu vă fie teamă să vă scoateți animalul la plimbare în oraș, la țară, la casa unui prieten: în acest fel experiențele lui se vor îmbunătăți considerabil și viitoarea lui abordare a lumii și a câinelui va crește cu siguranță mai echilibrată. De asta are nevoie un câine bun de vânătoare.
Menținerea sub control a sănătății animalului dvs. de companie este una dintre cele mai serioase responsabilități pe care ați decis să vă asumați atunci când ați ales să-l primiți în casă. Alege-ti medicul veterinar de incredere si ia cainele la controale periodice, fii mereu cu ochii pe vaccinari, deparazitari, prezenta unor boli mai mult sau mai putin grave si periculoase. În mod normal, trucul este prevenirea, așa cum am spus de mai multe ori. Câinele obișnuit să fie controlat de stăpânul său (în timpul curățării dinților cu care este bine să obișnuiești animalul mereu, sau în timpul controlului urechilor), va fi un animal care va da rezultate excelente în faza de dresaj, întrucât se bazează orbește în atenția stăpânului tău. Desigur, obișnuiește animalul cu o dietă sănătoasă și regulată, bazată pe hrană uscată sau umedă, după preferință.
Odată ce ai creat o legătură de încredere cu animalul, poți începe direct cu antrenamentul. Amintește-ți că, chiar și atunci când îi înveți cățelușului semnificația „nu” pentru a interzice o anumită acțiune, sau „aici” pentru a-l suna înapoi, îl antrenezi. Prin urmare, este bine să-l răsplătești cu mângâieri abundente de fiecare dată când reacționează pozitiv la comandă. Dupa zece saptamani de viata poti incepe sa ii dai catelusului comenzi mai complexe precum „asezati” sau „jos”. Evident, nu exagerați forțând câinele să răspundă la comandă de prea multe ori la rând. Ai putea avea efectul opus și să-ți plictisești cățelul care în curând avea să-ți abandoneze visele de antrenament. Deocamdată, va trebui doar să înțeleagă ce înseamnă acele cuvinte, memorându-le încet. Puteți, de asemenea, să vă distrați câinele cu jocul cu pene, care se potrivește bine rasei de arătare. Leagă niște pene de pasăre de un stuf și trezirea instinctului animalului va fi ușor prin mișcarea lor cu sfoară. Din nou, nu va trebui să exagerați, deoarece jocul se bazează complet pe vedere și nu pe miros. Această jucărie este potrivită pentru câinii cu vârste între 12 și 14 săptămâni.
În această etapă, instinctul de transfer poate începe să se dezvolte. Ca? Folosind o minge de tenis sau un șosetă căptușită. Exersează „jocul – exercițiu” într-un loc bine delimitat; in acest fel vei impiedica catelul sa scape cu obiectul pe care ar trebui sa-l aduca inapoi. Nu uitați să nu lăsați obiectul preluării în seama câinelui pentru jocul său, din orice motiv, dacă doriți să îl considerați o recompensă.
Un alt element foarte important de avut mereu în vedere este că câinele, pentru a te respecta și a-ți urma instrucțiunile, trebuie să te considere liderul lui de haită. Numai în acest caz se va dovedi a fi o asistentă ascultătoare, altfel nu va face altceva decât să te împiedice să vânezi, făcându-l deosebit de inutil pentru activitatea ta de vânătoare. Asta nu înseamnă neapărat să fii un maestru sever, ci să te impuni în rolul de lider de haită. Ca? Cu siguranță nu lovind cățelul. Rezultatul ar fi doar să-l sperii. Respectul se câștigă cu consecvență.
Secretul antrenamentului este și repetarea. De fapt, scopul tău este să obții mereu același rezultat, având o comandă specifică. Repetați același exercițiu des, având grijă să nu plictisiți câinele, a cărui atenție este deosebit de limitată. Comanda trebuie repetată clar o singură dată, nu de mai multe ori în succesiune și așteptați ca câinele să se supună. Poate că nu va fi necesar să spunem, dar câinele nu are un vocabular larg ca cel al oamenilor; de aceea fiecare comanda trebuie sa corespunda unui singur cuvant, cat mai scurt si concis. Este inutil să te superi și să țipi când câinele nu apucă o comandă prea complexă, mult mai bine să o simplificăm.
Mai mult, un antrenor bun nu trebuie să arate că se grăbește. Va trebui să treci la următorul nivel de dresaj doar atunci când câinele l-a asimilat perfect pe cel precedent. Împărțiți lecțiile astfel încât să pară mai scurte și mai simple, vă veți ajuta foarte mult animalul de vânătoare. Doar pentru a-l înțelege, așteptarea cainelui tău să aducă înapoi jocul atunci când nu a fost încă învățat că caută, îl oprește, corectitudinea în împușcături și recuperări de pușcă este practic utopie.
Unul dintre cele mai drastice momente pentru câinele nepregătit este pușca. Pentru ca cainele tau sa nu se sperie de zgomot este bine ca l-ai antrenat bine printr-o munca indelungata pregatitoare. Lucrările anterioare sunt cu siguranță să permită animalului să se familiarizeze cu lumea animală și cu vânatul în primul rând. Cum se face? Du-ți câinele într-o tabără de antrenament, sunt într-adevăr o mulțime de ei în fiecare colț al Italiei, puse la dispoziția vânătorului de către companiile de vânătoare locale. Odată ce câinele a înțeles că scopul său este să găsească vânat și s-a familiarizat cu și dragostea pentru vânătoare, abia în acel moment va fi gata să se familiarizeze cu împușcătura puștii. Începeți cu un pistol în gol și mergeți încet până la împușcătura cu pușca. Totul este o chestiune de obicei și încredere în tine.
Câinele tău va fi pregătit pentru prima sa vânătoare atunci când răspunde la câteva comenzi clare și la gesturile tale. Printre cele mai utilizate sunt comenzile de apel, de mers, spatele, așezat, la sol și ușa. La chemat, câinele trebuie să se întoarcă imediat la picioarele stăpânului, cu comanda de la sol va trebui să se ghemuiască pe pământ cu botul îndreptat spre direcția pe care o luase, cu mersul va trebui să reia acțiunea întreruptă în urma direcția indicată de mâna maestrului. Cu comanda in spatele cainelui se va intoarce in picioarele stapanului intrerupand orice actiune inceputa, cu asezat va trebui sa se aseze pe picioarele din spate iar cu comanda usii va trebui evident sa aduca inapoi vanatul capturat fara sa-l strice. .