Oficiul FIDC pentru Migrația Birdlife sugerează de fapt linii directoare pentru aplicarea regimului de derogări conform articolului 9 alin. 1 lit. c din Directiva comunitară 2009/147/CE.
Conflictul mai mare privind aplicarea Directivei Păsări 2009/147/CE se referă la utilizarea regimului derogărilor de către statele membre. În special, în Italia există o dezbatere aprinsă pentru aplicarea excepțiilor conform prevederilor art. 9 alin.1 lit.c) din directivă, care permite retragerea unor cantități mici cu utilizare rezonabilă și în condiții controlate în mod selectiv. Pentru a favoriza aplicarea corectă și pentru a pune capăt conflictului privind aplicarea derogărilor, Comisia Europeană de Mediu a „produs” în 2009 un „Ghid al disciplinei vânătorii în lumina Directivei Păsări” care le-a văzut. a adunat la masa comună de lucru un grup de experți din mediul, vânătoarea, agricultură și lumea științifică. Scopul a fost acela de a însoți aplicarea prevederilor directivei prin respectarea „ghidului”, deci și în aplicarea excepțiilor.
Un document considerat la nivelul UE „decisiv în eliminarea acelor marje de neînțelegere privind citirea și aplicarea corectă a directivei (recunoscut chiar de LIPU-BirdLife International pe documentul „Aplicarea Directivei Păsări în lumina Ghidului Interpretativ al Comisiei Europene de Mediu” de Ariel Brunner și Danilo Selvaggi).
Mai jos sunt indicațiile, în opinia noastră esențiale, pentru aplicarea corectă a regimului derogării conform lit. c).
1) Identificarea exactă a vânătorilor autorizați la derogare cu autorizație nominală eliberat unei cote definite de vânători ai regiunii sau provinciei în care se aplică derogarea. Aceasta înseamnă că toți vânătorii dintr-o anumită regiune sau provincie NU POT fi autorizați să vâneze prin derogare. În schimb, este necesar ca provinciile sau regiunile să implementeze un sistem de cerere de vânătoare preventivă în derogare pentru fiecare vânător, care să se facă în luna iunie-iulie premergătoare sezonului de vânătoare, cu eliberarea autorizației, însoțită de informațiile complete. mai jos.raportat (punctul 2). Acest sistem permite avantajul important de a cunoaște numărul exact de vânători care vor efectua retragerile în derogare, permițând ca numărul de animale ce urmează a fi colectate să fie împărțit la un număr mai mic de vânători decât totalul regional, cu o creștere a numărului. de animale care pot fi colectate per persoană. Se știe și se dovedește că vânătorii interesați de speciile derogatorii sunt doar o parte din totalurile regionale sau provinciale.
2) Identificarea precisă a locului în care se va exercita vânătoarea prin derogare, sau urmărirea fixă sau, în cazul vânătorii din urmărirea temporară sau rătăcitoare, limitarea la cel mult două/trei municipii în care trebuie să se desfășoare vânătoarea. Acest lucru permite activități de control mai ușoare de către organele responsabile.
3) Modalitati de control al sacilor de vanat: furnizarea, catre vanatorul autorizat sa vaneze prin derogare, a unui numar de marci inamovibile. corespunzătoare cotei atribuite anual, care urmează să fie aplicată pe capul de joc ucis de îndată ce s-a făcut captura. Când vânătorul a terminat marcajele corespunzătoare cotei anuale ce poate fi vânat, nu mai poate vâna prin derogare. Furnizarea unui card în care capul sacrificat al unei specii în derogare trebuie să fie marcat de îndată ce este colectat și marcat. Transmiterea către Administrații prin metode electronice și computerizate a numărului de animale ucise la fiecare două săptămâni.
4) Sezoane de vânătoare: durata sezonului de vânătoare în derogare trebuie neapărat să fie clar restricționat față de sezonul normal de vânătoare. Se crede că sezonul pentru fiecare specie nu trebuie să depășească o lună și jumătate.
5) Raportare precisă către Uniunea Europeană de către regiuni sau provincii, a controalelor efectuate pe sezonul de vânătoare în derogare, adică numărul de animale prelevate, numărul vânătorilor autorizați, repartizarea sezonieră a probelor, controalele efectuate și încălcările constatate, tipul de sancțiuni aplicate, evaluările privind prezența speciilor vânabile în derogare.
6) Cantități mici: la pagina 89 din Ghidul de interpretare al directivei (versiunea în limba engleză) există un exemplu de calcul al cantităților mici pentru specia șină de apă. Pornind de la datele disponibile (în acest caz cele ale Atlasului European al Păsărilor Nidătoare EBCC), integrate cu ratele de mortalitate prezente în literatura de specialitate, se ajunge la o determinare a cantităților mici la nivelul „continentului Europei”. Prin urmare, se arată că un calcul este posibil pe baza datelor disponibile. Pentru a aplica cantitățile mici în regiunile italiene, ar fi, evident, necesar să se cunoască amploarea populațiilor aflate în tranzit și iernat în fiecare regiune. Întrucât această evaluare este cu siguranță dificilă, în așteptarea unor studii speciale pe fiecare regiune, este totuși posibil în opinia noastră un calcul la nivel național, pornind de la estimările populației totale furnizate de diverse organisme, de exemplu BirdLifeInternational. Ulterior, este posibilă o separare a cantității naționale între diferitele regiuni implicate în vânătoare în derogare. O alternativă ar putea fi o gestionare centralizată de stat a vânătorii în derogare cu birouri competente și eficiente.
Referitor la avizele ISPRA din ultimii ani, in care se afirma ca nu exista suficiente cunostinte pentru a determina cantitatile mici, observăm că estimările populației BirdLifeInternational, care sunt aproximative prin natură, și evaluările proprii ale organismului cu privire la tendințele speciilor și starea de conservare, sunt întotdeauna luate în considerare de către ISPRA în pregătirea avizelor și rapoartelor științifice. Acum, de la ora două, fie estimările nu sunt de încredere, atunci definițiile declinului și ale stării de conservare sunt tot speculații, fie sunt de încredere și de aceea, cu un grad evident de aproximare, este posibil un calcul fiabil al cantităților mici, la cel putin la nivel national.
În opinia noastră, punctele expuse mai sus transpun prevederile directivei de aplicare a regimului de derogare conform lit. c) și pot face posibilă înfruntarea evaluărilor Uniunii Europene cu o mai mare certitudine decât ceea ce este implementat în prezent de către regiunile italiene. De fapt, trebuie amintit că pentru directivă și pentru Ghidul interpretativ excepțiile reprezintă o excepție și că, prin urmare, nu pot fi înțelese ca „adăugări” obișnuite la activitatea normală de vânătoare permisă asupra speciilor vânabile. Pentru o mai mare coerență a statului italian, ar fi, de asemenea, necesar ca o cerere să fie înaintată UE pentru modificarea anexei 2/2, prin care se solicită includerea speciilor care fac obiectul derogării sau, pe lângă transfer, și cintezonul, brambling și frosone, toate speciile astăzi considerate a fi într-o stare favorabilă de conservare.
În acest fel se înțelege că Italia intenționează să vâneze aceste specii și că, în așteptarea modificărilor la anexe, se pune în aplicare regimul de derogare, implementat însă cu toate reglementările necesare. Rezoluțiile regionale sau legile care au fost aplicate de diferite regiuni italiene au îmbunătățit în ultimii ani aderarea la cerințele directiveiCu toate acestea, potrivit acestui Oficiu, mai trebuie luate unele măsuri pentru a evita procedurile de încălcare a dreptului comunitar și condamnările ulterioare de către Curtea Europeană.
Punctele expuse mai sus îndreaptă în această direcție.
Biroul pentru migrația păsărilor
Lorenzo Carnacina
Mihai Sorrenti
Ați putea dori, de asemenea ..
