Poate din acest motiv s-au pierdut pasaje importante, precum perioada de deschidere către specia de mistreți care, ca pentru orice animal sălbatic, este strict limitată la trei luni de legislația națională. Prin urmare nu exista vointa vanatorilor de a nu vana in ianuarie, ci pur și simplu necesitatea de a anticipa începerea vânătorii în octombrie pentru a evita – așa cum s-a întâmplat anul acesta – ca taxa să fie redusă semnificativ din cauza ninsorii, pe lângă blocarea echipelor din cauza blocării. Cine a vrut anul trecut amânarea retragerii? Evident, asociația lui Bartolini, care este, prin urmare, mult mai responsabil decât cel celebrul accident al sărmanei fetedecât orice vânător.
Propria sa asociație ar dori să amâne și anul acesta, cu pretexte precum presupusa transhumanță a turmelor de mistreți din regiune în regiune în ianuarie, când oricine cunoaște cu adevărat vânătoarea știe că mistreții în ianuarie au aproape dispărut în teritoriul vânabil, întrucât este clar demonstrat.că zonele impenetrabile şi protejate constituie o bază solidă pentru iradierea suidei primăvara. Evident, domnul Bartolini neglijează că vânătorii sunt aceia datorită cărora mistretul are o limită a expansiunii sale puternice. Mai mult, președintele CIA nu știe, poate, că în zona în care s-a petrecut crima unul dintre vicepreședinți, care alcătuiește comitetul de conducere ATC, el este delegatul lui de încredere. Deci ce joc jucăm? Să abordezi problema cu adevărat sau să o călătorești pentru a găsi toate modalitățile de a descărca orice fel de responsabilitate la vânătoare?
Este nevoie doar de a putea lucra și de a fi plătit prejudiciul din cauza speciilor vânabile sau există dorința de a exploata taxele oneroase pe care fiecare vânător le plătește deja până la ultimul ban? Principiul că vânătoarea este cea care provoacă prezența mistreților este așa că ploaia provoacă seceta (la care astăzi reușesc să ajungă unii teoreticieni exagerați ai schimbărilor climatice). Așa cum trebuie subliniat că astăzi înțelegem că fiecare normă și lege este făcută de stat, de regiune sau de ATC cu foarte puțină influență a vânătorilor, având în vedere că aceștia sunt minoritari în toate contextele decizionale, inclusiv cele organisme care, deși sunt adevărații tehnicieni ai prezenței faunei sălbatice, nu pot face nimic împotriva intervenției instituțiilor, asociațiilor agricole și asociațiilor de mediu care adesea sunt de acord asupra liniilor anti-vânătoare.
Trebuie subliniat, însă, că dialogul pierdut cu unele asociații agricole din Umbria, cu siguranță, nu depinde de noi ci de faptul că de câțiva ani încoace, în ciuda faptului că are în mână frâiele vânătorii cu președințiile a două din trei ATC-uri. , am suferit mai puțină influență.la nivel regional și lucrurile nu merg deloc în direcția bună. Din fericire, vânătorii au fost întotdeauna adesea și fermieri și mențin legături puternice cu această lume. Rezultă că practic ATC-ul administrat de fermieri nu numai că deturnează majoritatea banilor plătiți de vânători către pagubele mistreților, dar în două din trei cazuri sunt și cei care întreprind continuu propuneri dăunătoare pentru controlul mistreți și chiar mai serioși pentru cel repopularea altor specii mai puţin problematice. Situații financiare care ar trebui verificate mai bine nu atât din punct de vedere al corectitudinii contabile, pe care nu vrem să-l punem la îndoială, cât cu siguranță din punct de vedere al coerenței cu obiectivele și scopurile acelei zone teritoriale de vânătoare care ar trebui să fie în primul rând o îmbunătăţire prioritară a vânătorii şi a relaţiei acesteia cu restul actorilor teritoriali.
Cele mai mari trei asociații de vânătoare au cerut amânarea bilanţului final și sunt de acord să respingă total bugetul ATC PG1, vinovat de lovirea puternică a unei mari părți a districtelor de vânătoare de mistreți prin taxarea cifrelor astronomice, în ciuda faptului că a interzis vânătoarea prin lege de câteva săptămâni din cauza reglementărilor Covid-19. Acest lucru împreună cu reducerea practic a resurselor către ZRC, cu consecinţe groaznice pentru repopulare și având în vedere reglementările viitoare care interzic importul de animale de calitate. Deci, ce viitor are reaprovizionarea? Din păcate, regretăm că, deși au intenții similare, asociații de vânătoare precum Vânătoarea Arcului și asociații de vânătoare și de mediu care, pe hârtie, ar trebui să fie alături de vânători ca EPS, evident mulțumiți de lovitura fatală dată doar vânătorii de mistreți care se va reflecta inevitabil în toată vânătoarea.
Ați putea dori, de asemenea ..
