Iepurele alpin: descriere

La iepure alpin aparține ordinului Lagomorpha, familia Leporidae, mamifere de talie mică și mijlocie, caracterizate prin dezvoltarea abundentă a incisivilor, cu creștere continuă. Iepurele alpin este o specie de talie medie, cu lungimea corpului intre 50 si 61 cm; coada măsoară de obicei 5-8 cm, urechea 10-12 cm. Sexele sunt asemănătoare. Vara se distinge de iepure de câmp pentru blana brună sau brun-roșcată, care este vizibil pestriță și cu urechi mai scurte; este mai asemănător ca aspect cu iepurele sălbatic, de la care este recunoscut după părul mai puțin brun și mai gri. De asemenea, numit în mod obișnuit iepure alb o Iepure variabil, iepure alpin iarna are o haină albă inconfundabilă și camuflaj. Urmele sunt foarte asemănătoare cu cele ale iepure de câmp, dar caracterizat printr-o suprafață de sprijin mai largă, asemănătoare cu o rachetă de zăpadă care facilitează și grăbește înaintarea pe stratul de zăpadă; degetele de la picioare sunt destul de lungi și acoperite cu păr și sunt menținute maxim extinse pe substratul de zăpadă pudră. În situații periculoase, iepure alpin este capabil să emită, ca iepure de câmp, un sunet asemanator cu un beaiat.

Iepurele alpin: habitat și raza de distribuție.

Iepurele alpin traieste la altitudini mari, in general peste 1500 m s.l.m., frecventand habitate precum landa, arbusti si pasuni alpine, la marginea padurilor. În porțiunile nordice ale gamei, în absența iepure de câmp, locuiește și în câmpie. În vara iepure alpin este activ mai ales în timpul nopții, dar iarna alternează faze de căutare a hranei (mai rare) și de odihnă pe parcursul zilei. Acolo iepure alpin tpetrece cele mai calde ore din timpul zilei nu în vizuini săpate în pământ, ci refugiându-se în paturi adaptate sub pietre sau plante. Alimentația diferă suficient între anotimpuri: vara se hrănește cu diverse specii de ierburi și arbuști și fructele acestora, în timp ce în perioada rece se hrănește cu precădere cu ramuri mici, scoarță fragedă de copaci și arbuști de munte, mușchi, licheni și semințe de conifere. Iepurele alpin nu bea niciodata: obtine lichide prin mancare si, iarna, cand nu poate urma decat o dieta saraca in substante care contin apa, ia direct in cantitati mici de zapada. Este o specie solitara, caracterizata prin relatii sociale limitate, chiar si cele ale unui cuplu. Perioada de reproducere a iepure alpin, timp în care pot fi 2 sau 3 petreceri de dimensiuni egale, se desfășoară din martie până în iunie; dupa o gestatie de aproximativ 50 de zile se nasc bebelusi de aproximativ 100 g, deja autonomi, care sunt intarcati dupa doar 15 zile. Gama se întinde pe majoritatea teritoriilor nordice ale continentului eurasiatic, de la Insulele Britanice până în Japonia. Specia este prezentă și în Arcul Alpin, dar este absentă din Pirinei. În Italia este într-adevăr răspândită cu relativă continuitate peste toți Alpii, în cadrul orizontului alpin și subalpin, cu o suprapunere parțială a intervalului cu iepurele comun.

Iepurele alpin: dimensiunea și tendința populației.

Densitățile din Alpi sunt însă destul de scăzute în comparație cu cele optime de 80 de indivizi/100 de hectare găsite, de exemplu, în Scoția. De fapt, în Alpi, specia are întotdeauna densități destul de mici (de exemplu 3-4 indivizi / 1000 ha în provincia Sondrio; Prigioni et al., 2001).

Iepurele alpin: conservare și management.