Demontare silențioasă
În timp ce Parlamentul discută cu curaj modificări ale legii-cadru pentru a o actualiza la nevoile în schimbare ale gestionării faunei sălbatice, în instanțele administrative Programele de protejare a vieții sălbatice și de vânătoare sunt demontate în tăcere. Realitatea este acolo, pentru toată lumea, dar politicienii preferă să o ignore.
Hotărârea Tribunalului Administrativ Regional Pescara
Hotărârea nr. 254/2026 a Tribunalului Administrativ Regional Pescara (TAR) stabilește un precedent pentru gestionarea terenurilor, care trebuie abordat cu seriozitate în a doua instanță. Într-o hotărâre publicată ieri, instanța a dat câștig de cauză unei proprietare de terenuri care a solicitat interzicerea vânătorii pe terenul său din „motive etice și morale”, anulând ani de practică administrativă. Iată punctele care ar trebui să-i dea de gândit pe toți cei implicați în planificarea vânătorii:
Cota de 30% este pusă sub semnul întrebării: Regiunea Abruzzo a respins interdicția, susținând că atinsese deja limita maximă de 30% din teritoriul protejat impusă de lege. Tribunalul Administrativ Regional (TAR) a răspuns că limita de 30% nu este o limită maximă pentru vânători, ci un „prag minim” pentru protecția faunei sălbatice care poate fi depășit fără limită.
Ați putea dori, de asemenea ..
„Motivul etic” devine prevalent: instanța a decis că vânătoarea este în primul rând o activitate recreativă și că, conform jurisprudenței europene, un proprietar de teren nu este obligat să tolereze o activitate pe terenul său care intră în conflict cu convingerile sale morale. Proprietatea privată are prioritate față de planificare: de fapt, citind textul, s-ar părea că orice proprietar de teren individual poate decide să își scoată terenul din planificarea cinegetică pur și simplu declarându-și opoziția față de uciderea animalelor.
Un pasaj foarte controversat
Hotărârea prevede: „Cu alte cuvinte, am trecut de la dreptul subiectiv absolut de a vâna (conform cadrului inițial al Legii consolidate privind vânătoarea din 1939) la o interdicție generală a vânătorii, așa cum este prevăzută în legislația națională, europeană și internațională actuală.”
În timp ce dezbaterea privind proiectul de lege 1552 avansează lent, instanțele consacră dreptul la secesiune din domeniul vânătorii private pe motive etice. Dacă ar fi adoptat conceptul conform căruia orice proprietar poate închide porțile „eticii”, gestionarea planificată a vânătorii și rolul acesteia în societate - o piatră de temelie a Legii 157/1992 - ar înceta să existe. (Sursa: AB-Agrivenatoria Biodiversiitalia)
