Licență port puști: Mai jos raportăm câteva principii foarte recente sancționate de CdS pe tema licențelor port puști care demonstrează, din păcate, prejudecățile pe care judecătorii administrativi le au în materie de arme.
1. În sistemul nostru de drept, autorizația de deținere a armelor trebuie considerată excepțională, iar nevoile de siguranță ale tuturor cetățenilor sunt predominante și prioritare, de aceea solicitarea de permis de arme de foc poate fi satisfăcută numai în ipoteza că nu există pericolul ca subiectul să poată abuza de el solicitând ca persoana interesată să fie scutită de mende și mai presus de orice suspiciune sau indiciu negativ în așa fel încât să se evite îndoielile și nedumeririle sub profilul ordinea si siguranta publica. Prin urmare, revocarea sau refuzul autorizației poate fi adoptată pe baza unei hotărâri în mare măsură discreționare cu privire la previzibilitatea abuzului de autorizație în sine, chiar și fapte izolate, dar semnificative pot căpăta relevanță.
2. Autorizația de detenție și al permis de arme de foc postulează că beneficiarul respectă o conduită de viață marcată de respectarea deplină a legilor penale și a celor instituite pentru apărarea ordinii publice, precum și a regulilor de conviețuire civilă, în consecință evaluarea Autorității de Siguranță Publică, caracterizată de o largă discreție, urmărește scopul de a preveni, pe cât posibil, abuzul de arme de către persoane care nu sunt pe deplin de încredere, într-atât încât judecata de „necredere” este justificată chiar și în situații care nu au dat naștere la condamnări penale sau la măsuri de siguranță publică, dar situațiilor care, în general, nu pot fi atribuite „bunului comportament” (vezi Consiliul de Stat, secțiunea III, 19, nr. 09). 
3. La permis de arme de foc poate fi refuzat sau revocat chiar și în lipsa unor prejudecăți și contraindicații legate de folosirea corectă a armelor, întrucât autoritatea administrativă poate evalua, în obiectivitatea acestora, atât faptele penale, cât și evenimentele și situațiile personale ale subiectului care nu își asumă relevanță penală, chiar dacă nu se referă la materia armelor, din care se poate deduce „fiabilitatea” incompletă din partea persoanei interesate în folosirea acestora (a se vedea Cons. Stat, secțiunea III, 29/07/2013, n. 3979) .
4. Regulile la care se referă articolele 11 și 43 din RD 18 iunie 1931, nr. 773, pe lângă ipotezele tipice de negare restrânsă, legate de condamnarea pentru unele infracțiuni, permit refuzarea autorizațiilor de poliție și în alte cazuri fiind prevăzute, la art. 43, că „licența poate fi refuzată celor condamnați pentru alte infracțiuni decât cele menționate mai sus și celor care nu își pot dovedi buna purtare sau nu au încredere în a nu abuza de arme” (dovada bunei purtări, în urma sentinței Tribunalului Const. . Nr. 16 din 1993 decembrie 440, cântăreşte asupra Administraţiei). Prin urmare, împrejurarea că reclamantul a fost supus unor măsuri de securitate și reținut în arest la domiciliu este cu totul semnificativă întrucât poate justifica o judecată de inexistență a cerinței subiective de „fiabilitatea”; motivația este suficientă pentru a face de înțeles procedura logică urmată, iar concluziile adoptate nu ilogice; de fapt, acesta este un element adecvat pentru a fonda aprecierea făcută de Prefect, din care nu se evidențiază caracterul nerezonabil sau lipsa de cercetare, prin prisma înclinației părții interesate la încălcarea regulilor (CdS, secțiunea a III-a, sentința 5398 din 31 octombrie 2014).
Viagrande (CT), la 7 noiembrie 2014
Dr. Giovanni Di Giunta
pentru Uniunea Nationala a Vanatorilor
Ați putea dori, de asemenea ..
