Il Lopetar aparține ordinului Anseriformes, familia Anatidae, păsări acvatice cunoscute sub numele de rațe. The Lopetar face parte din grupul „rațelor de suprafață”, care își scufundă capetele doar pentru a se hrăni, fără a intra complet sub apă. Este o rață mică (puțin mai mare decât Teal), cu lungimea corpului de 37-41 cm și anvergura aripilor de 60-63 cm. Este recunoscută în orice vârstă și rochie pentru culoarea verde-măslinie a oglinzii laterale. Are un dimorfism sexual clar. Masculul are capul închis la culoare, cu un vârf negricios și o semilună albă care merge de la ochi până la ceafă; partea din față a aripii gri-albastru deschis, evidentă în special în zbor. Femela este maronie, asemănătoare cu cea a altor specii de rațe de suprafață, totuși se distinge de acestea datorită modelului în dungi de pe cap. The Lopetar are un zbor rapid si regulat, cu scaderi bruste la suprafata apei si ascensiuni bruste. În migrație formează stoluri chiar de dimensiuni mari, care zboară compacte și coordonate în formarea norilor, cu schimbări de direcție și structură; în aceste stoluri se asociază adesea cu unele specii congenitale.
MESTOLONE: Habitat și zonă de distribuție
Il Lopetar se nidifică în iazurile de apă dulce, chiar dacă nu foarte extinse, adăpostite și cu vegetație rară, evitând de obicei mediile prea închise de vegetația arborioară. De asemenea, cuibărește în pajiști sau zone umede inundate. Este mai numeros până la 300 m altitudine, atingând în mod excepțional 500 m. The Lopetar se hrănește în esență cu legume găsite la suprafața apei. Cuplurile se formează în cartierele de iarnă, înainte de migrația de primăvară, și de aceea ajung deja formate în locurile de reproducere. Depunerea singurului pui anual (8-10 ouă) începe în aprilie. Migrant obișnuit, cu vârfuri de migrație în septembrie și martie-aprilie: acestea din urmă sunt mult mai numeroase datorită tipului de migrație arc care implică centrul Mediteranei. Populațiile din vestul Palaearctic sunt în principal migranți transsaharieni: majoritatea observațiilor de iarnă sunt de fapt considerate iernare accidentală (dintre acestea, unele se referă cu siguranță la persoane cu dizabilități sau la cei care au scăpat din captivitate). În Europa, Lopetar cuibărește continuu în regiunile balcanice și de est, cu o distribuție mai fragmentată în zonele vestice. Zona de cuibărit a cunoscut o tendință de extindere spre Nord, probabil în corespondență cu creșterea temperaturilor de vară în zonele boreale. În Italia este în principal migrator, reproducător și doar ocazional iernează.
Fotografie de Giancarlo Mariani - de Anatidi.it
MESTOLONE: Dimensiunea și tendința populației
Estimarea perechilor reproducătoare în Europa variază între 650.000 și 1.100.000 (Heath et al., 2000), cu o tendință semnificativă de scădere începând cu anii 70. O scădere a numărului se înregistrează, cel puțin local, și în Italia, unde estimările indică prezența globală a 350-500 de perechi reproducătoare (Brichetti & Fracasso, 2003). Din recensămintele Anatidelor iernate din Italia, iernarea în țara noastră a unui număr de indivizi de oale între câteva zeci şi 630 (Chelini, 1984), situate în principal în sudul Italiei.
MESTOLONE: Conservare și management
La nivel continental cel Lopetar este considerată o specie vulnerabilă și în puternic declin, probabil din cauza pierderii simultane a habitatelor adecvate în zonele de iernat și cuibărit (Hagemeijer & Blair, 1997). Tot în Italia este indicată în Lista Roșie ca specie vulnerabilă și numărul total de perechi pare să fi scăzut recent din cauza schimbărilor de mediu (Perco, 1988). Datorită tranzitului semnificativ din luna martie, specia a fost vânată intens, chiar și în ultimii ani, reprezentând aproape 70% din Anatidele ucise în această perioadă. Prin urmare, vânătoarea afectează fără îndoială numărul de perechi capabile să se oprească și, ulterior, să cuibărească în diferitele regiuni. O închidere timpurie a migrației de primăvară ar favoriza ocuparea unor biotopuri adecvate și creșterea numărului de perechi reproducătoare, dat fiind acest lucru deja constatat de observațiile locale (Di Carlo, 1976). Prezența speciei în sezonul de iarnă, așa cum s-a explicat deja, este în principal accidentală și poate fi crescută cu menținerea unor biotopuri adecvate.
__fg_link_0__ datorită dimensiunilor mai mici, a corpului de o formă mai ghemuită, membrele posterioare mai lungi decât picioarele anterioare. Culoarea hainei variază de la nisip până la gri-maro închis; spatele este roșcat, abdomenul și partea inferioară a...
VULPE (Vulpes vulpes) Fenologie S N R VULPE: Descriere Vulpea aparține ordinului Carnivora, familia Canidae. Vulpea este un mamifer de talie medie (în plus, foarte variabil prin aria sa de distribuție enormă). În medie, un individ adult are o înălțime la greabăn care...
TAUPE (Streptotelia turtur) Fenologie S N R Tortora: Descriere Tortora aparține ordinului Columbiformes, familia Columbidae, aceeași care include porumbelul și porumbelul. Tortora se deosebește de ele prin dimensiunea mică (aproximativ 27 cm), prin silueta mai subțire și mai elegantă și pentru ...
Sturzul Sasello (Turdus iliacus) Fenologie S N R Sturzul Sasello: Descriere Sturzul Sasello apartine ordinului Passeriformes, familiei Turdidae; Aripa roșie este cea mai mică dintre sturzii obișnuiți, măsurând aproximativ 20 cm. Este foarte asemănător cu sturzul cântec în penajul părților superioare, maro-gri, ...
STURZ DE BOTTACCIO (Turdus philomelos) Fenologie S N R STURZ DE BOTTACCIO: Descriere Sturzul cântec aparține ordinului Passeriformes, familia Turdidae. Este o pasăre de dimensiuni medii spre mici (aproximativ 22 cm), cu spatele maro și flancurile și gâtul gălbui, mai palid pe burtă. Părțile inferioare ale...
STARNA (Perdix perdix) Fenologie S N R LA STARNA: Descriere Starna aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea cenușie este un Galliform de mărime medie, măsurând între 29 și 31 cm, puțin mai mic decât Potârnichea roșie. Potârnichea cenușie are o culoare gri...
Prepelița (Coturnix coturnix) Fenologie D N R PREPELPEȚA: Descriere Prepelița aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Prepelița, cel mai mic galiform european, are o lungime de 16-18 cm și are o formă ghemuită, atât la sol, cât și în zbor, atât de mult încât seamănă cu un...
VÂRÂNCHICĂ ROȘIE (Alectoris rufa) Fenologie S N R VÂRÂNICĂ ROȘIE: Descriere Potârnichea roșie aparține ordinului Galliformes, familia Phasianidae. Potârnichea roșie este un galliform cu aspect îndesat și compact, măsurând aproximativ 33-35 cm, și seamănă foarte mult cu potârnichea cenușie, mai ales în penajul juvenil. Adulți de...
Ptarmigan (Lagopus mutus) Fenologie S N R Ptarmigan: Descriere Ptarmiganul de stâncă aparține ordinului Galliformes, familia Tetraonidae. De mărime medie (35 cm), Ptarmiganul de stâncă este o specie caracterizată printr-un dimorfism sexual și sezonier vădit care se manifestă în diferite culori ale penajului...
PEPPOLA (Frigilla montifringilla) Fenologie S N R PEPPOLA: Descriere Peppola aparține ordinului Passeriformes, familia Fringillidae, și are dimensiuni asemănătoare cu cele ale Chaffonului, de aproximativ 14-16 cm. Vara, masculul are capul complet negru, cu reflexe albăstrui, spatele închis la culoare și pieptul portocaliu. Cel...
Caccia Passione Srl
via Camillo Golgi nr.1, cod poștal 20090 Opera (MI) ITALIA
CF și numărul TVA 08016350962
Ziar înregistrat la Curtea din Milano nr.17 din 20.01.2012 - înregistrare ROC nr.22180
Capital social plătit integral 10000 EUR
Director executiv Pierfilippo Meloni