Există multe motive tehnice și științifice care stau la baza opiniei negative a ISPRA. Ne limităm să evidențiem doar câteva fundamentale: scăderea speciilor de căprior față de anul 2017; criticitatea sistemului de eșantionare la suprafață; necesitatea revizuirii critice a cartografiei între zone adecvate și neadecvate; nerespectarea momentului de prelevare atât pentru femele și pui vara, cât și pentru masculi cu referire la perioada de iarnă. Vă reamintim că până acum, sensibilă la nevoile lumii agricole, URCA, cu un mare simț al responsabilității, nu s-a hotărât niciodată să intervină acolo unde s-au pregătit intervenții specifice în spații restrânse cu o concentrație mare de daune.
Cu toate acestea, URCA nu poate împărtăși o intervenție de prelevare generică și nediscriminatorie pe întreg teritoriul regional care să nu țină cont de diferitele realități teritoriale, autorizând, de fapt, o prelevare nediscriminatorie care riscă să pericliteze puternic însăși supraviețuirea speciilor de căprior în zone întregi. a regiunii în care aceasta suferă. De fapt, se subliniază că măsurile regionale actuale fac parte dintr-o situație care nu a fost clarificată complet, din cauza penuriei continue a mult așteptatului plan regional de vânătoare, neemis încă după doi ani de Legea regională 10/2016, lipsind astfel identificarea exactă a zonelor extrem de critice și măsurile specifice în consecință care trebuie aplicate.
URCA este o asociație recunoscută pentru protecția mediului, compusă în mare parte din vânători, având în spate un curs de pregătire la nivel înalt, care vizează managementul și conservarea tuturor speciilor atâta timp cât aceasta se face cu respectarea celor mai stricti parametri ecologici și științifici. În aceste ore, în cadrul discuției care se dezvoltă pe teritoriu, în legătură cu prevedere adoptată de TAR al Toscana, primim în continuare expresii de stima și aplauze pentru inițiativa întreprinsă la nivel regional și național. Acest lucru ne mângâie și, în același timp, este o demonstrație clară că URCA protejează interesele întregii comunități, având în vedere statutul juridic al faunei sălbatice, despre care ne amintim este moștenirea indisponibilă a statului, deci a tuturor cetățenilor și nu doar a anumitor părți interesate”.