La cocoș astăzi este vedeta pădurilor: în ultimii ani un număr considerabil de vânători s-au concentrat asupra acestei păsări surprinzătoare nu exclusiv prin alegere. Abandonarea altor vânătoare, mai ales din cauza prezenței rare a vânatului, împreună cu răspândirea cocoșului, a făcut din acesta o pradă mai mult decât atractivă.
De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că regina pădurilor este capabilă să trăiască în habitate surprinzător de diverse și că în jurul ei, multe dintre păsările tipice care au locuit cândva în peninsula dispar.
Deci vânătorului nu mai avea multe de făcut: trebuia să se specializeze și trebuia să opteze pentru câini specializați. Din acest motiv, problemele cu care se confruntă vânătoarea modernă sunt cel puțin două: noi perspective care fac ca vânătoarea de cocoșă să fie sustenabilă chiar și pe termen lung, și specializarea câinilor.
Vânătoarea durabilă: noi perspective
Poate, spun și subliniez, dacă în peninsulă ar mai fi existat din belșug potârnichi, prepelițe, fazani sau potârnichi, mlaștini și teritorii cuminte pentru viața vânatului sedentar, nu toți vânătorii s-ar fi concentrat pe cocoș, care astăzi. trebuie să reziste la presiuni importante.
Acesta este motivul pentru care trebuie dezvoltată în mod necesar o nouă viziune asupra vânătorii de cocoșe. O vânătoare inteligentă, o vânătoare cu retrospectivă, care protejează pasiunea vânătorilor și supraviețuirea reginei în pădurile noastre. Elementele care pot da viață unei noi perspective sunt cel puțin trei:
- elaborarea unei noi conștiințe a vânătorului italian;
- cunoașterea ritmurilor și timpilor cocoșului, care sunt respectate și beneficiate;
- prezența alături de vânător a unui câine capabil și specializat.
Luați de exemplu vânătoarea de apariție. Din păcate, astăzi este încă drastic răspândită în ciuda faptului că este ilegală și s-a reiterat în mod repetat că este o tehnică de vânătoare dăunătoare, care nu respectă criteriile științifice moderne. Pe scurt, pentru a spune simplu, valorile vânătorii care au fost întotdeauna valabile trebuie să fie puse astăzi în armonie cu lumea contemporană, atâta timp cât vrei să mergi pe un drum foarte lung pentru a vâna cocoșe.
Woodcock singur sau în companie
Le tehnici de vânătoare sunt multe cocoșuri posibile. Poate fi practicat, de exemplu, de un individ singur, cu unul sau doi câini alături: aceasta este una dintre cele mai bune modalități de a aprecia nu numai cocoșul, ci și mediul și activitatea sa de vânătoare. Intri la propriu in ton cu mediul inconjurator, poti experimenta farmecul padurii toamna; sportivitatea și provocarea de vânătoare în acest mod de vânătoare este exprimată la maximum.
Daca, in schimb, alegi sa mergi la vanatoare in perechi, performanta la vanatoare se simplifica, posibilitatea de a prinde creste dar asta nu inseamna ca farmecul este afectat negativ.
Mediul cocoșilor de lemn
Vânătoarea de cocoșe nu este niciodată ușoară, dar uneori vânătorul o poate complica și mai mult. De altfel, regina poate fi urmărită pe tărâmuri cunoscute ca dosul mâinii, frecventate de generații întregi, sau poți opta pentru teritorii necunoscute, mari, inaccesibile și fascinante, care te trage într-o carte de povești. În acest tip de situație vânătorul trebuie să dea tot ce este mai bun din sine și relația bună cu câinele său trebuie să iasă la iveală. O vânătoare dificilă, dar capabilă să ne ofere emoții mai puternice, mai adevărate. În acest caz, pădurile nemărginite, pădurile mici, pâraiele, pășunile stufoase, câmpiile sau dealurile devin adevărați protagoniști de trăit și respectat pe deplin ca o comoară prețioasă pe care am primit-o cu împrumut și pe care trebuie să o returnăm intactă.
Câinele woodcock
Întrucât mediile de viață ale cocoșului sunt variate și tehnicile de vânătoare multe, ar fi o greșeală să spunem că există doar una caine de vanatoare potrivit pentru acest gen de activitate de vânătoare.
În schimb, este mai corect să spunem că orice câine te va însoți în urmărirea cocoșului, cerința care nu trebuie să lipsească este inteligența. Să justificăm imediat afirmația: câinii de vânătoare trebuie să fie toți inteligenți și bine dresați, dar când vine vorba de cocoș lucrurile sunt exasperate. Când se confruntă cu câinele, cocoșul este de fapt capabil să-și schimbe substanțial comportamentul, de la un moment la altul, de la o zi la alta. Mai presus de toate acestea pune câinele în dificultate: inteligența, perspicacia, experiența îi oferă auxiliarului nostru câteva șanse suplimentare de reușită.
Abilitățile excelente de căutare care îi permit prietenului nostru să nu lase deoparte niciun colț de pădure, calitatea opririi și capacitatea de a menține contactul prin ghid sunt binevenite. Toate acestea sunt trăsături care nu trebuie să-i lipsească câinelui care se confruntă cu cocoșul, care se arată inteligent, pregătit, colaborativ și indispensabil pentru o viziune mai conștientă și modernă asupra vânătoare de cocoș.
Sunt 100% de acord cu condamnarea practicii neetice și mizerabile de a vâna ciocănitoarea de către unii vânători.
Totuși, în ceea ce privește vremurile nebănuite, am susținut întotdeauna că cocoșul „MERGE LA APĂRARE ÎN MUNTE NU ÎN VALE”.
Atâta timp cât în Belarus este posibil să vânezi cocoșul care caută în luna mai, (cu oul în cur, cum se spune în Lombardia) la prețul mizerabil de 15 € fiecare, când în Croația vecină sau în Crimeea, Ucraina, Macedonia, și alte națiuni est-europene, unde nu există limită de pungă de vânat (doar plătiți!!!) ȘI VANĂTORII ITALIENI CARE MERGE ÎN ACELE ȚĂRI FERICIȚI CU CARNIERI ÎN FARA MOTIVUL COMUN, agenții de vânătoare specializate sau nu, care fac publicitate posibilitatea de a realiza genți zilnice excelente de joc.
Doriți în Italia să impuneți restricții la sacii de vânat, să scurtați perioada de vânătoare, strângerea aripilor, studii, conferințe etc.
un saluto
Vanez in Croatia si nu este asa cum zice domnul Ratti.Unde merg vanatoarea incepe la 8 si se termina la 16. Exista si limita sacului de vanat care este de 3 capete de cocoas, de multe ori nu se fac si alea adică te fac să transpiri pentru teritoriul infam.
Cred că vânătoarea de cocoș în străinătate este doar o afacere uriașă pentru toate aceste agenții de vânătoare, care în ultimii ani au răsărit ca ciupercile în noiembrie.
Acestea fiind spuse, nu ar fi mai bine ca noi toți fanii acestei vânătoare nobile să ajungem aici în casa noastră și să cerem tuturor celor care ne guvernează să o interzicem în străinătate?
Oricum, dragi prieteni, sunt convins că dacă nu ne dăm un regulament, peste câțiva ani dacă vrem să le arătăm nepoților o cocoșă trebuie să facem niște fotografii sau să trecem în revistă niște videoclipuri vechi.
Lucruri bune tuturor.