Coldiretti nu le face asociaților săi un serviciu bun. Propune vânătoarea ca soluție pentru probleme de deteriorare a agriculturii înseamnă a insista pe o cale greșită și falimentară care nu a dat niciun rezultat până acum, dimpotrivă a făcut parte din problemă. Dacă vânătoarea ar fi fost o soluție, fermierii nu ar fi ieșit în stradă pentru a cere intervenții extraordinare pentru a limita daune aduse culturilor, având în vedere că de zeci de ani au fost ucise sute de mii de animale fără ca aceasta să fi minimizat pagubele, nici populațiile de ungulate în sine”.
Aceasta este teza cu care asociațiile de mediu (ENPA, LAC, LAV, LIPU și WWF) răspund la demonstrația organizată de Coldiretti în fața Montecitorio. „Există o problemă reală și complexă care trebuie confruntă cu instrumente și profesioniști serioși și eficiente din sector, fără a continua să delegem vânătorilor gestionarea faunei italiene”. Pe teritoriul italian (ISPRA 2010) se estimează prezența a aproape două milioane de ungulate sălbatice, în primul rând mistreți (900 mii), căprioare (450 mii), capră alpină (120 mii) și căprioare (60 mii). Prezența muflonilor și ibexurilor este mai limitată, și cu atât mai mult cea a caprelor din Apenin (mai puțin de 2000). Motivele expansiunii din ultimele decenii sunt binecunoscute: abandonul agriculturii si cresterii animalelor in zone marginale, având ca rezultat extinderea pădurilor și a tufășurilor, a creat noi habitate și disponibilitate ridicată a hranei.
Alături de aceste motive ecologice, există și unele jucăușe: multe specii au fost de fapt repopulate în scop de vânătoare, astfel încât fermierii se plâng de daune aduse culturilor considerate nesustenabile. Dar soluția este acolo, și începe tocmai prin eliminarea factorilor care umflă artificial populațiile de ungulate. În primul rând, este necesar să se pună capăt oricărei practici legale sau nelegale de repopulare e căutând hrană de ungulate, interzise de ani de zile pentru mistreți, dar care încă sunt cultivate de teamă că fauna sălbatică disponibilă va scădea. La aceasta se adauga avantajul legat de multi vânzări ilegale de carne (care poate ajunge la o cifră de afaceri de milioane de euro în fiecare an), datorită disponibilității restauratorilor conformi și a deficitului de controale sanitare și fiscale. Prin urmare, este evident că lumea vânătorii nu are niciun interes să reducă prezența ungulatelor pe teritoriu, deoarece trage distracție și utilitate din ele.
Într-adevăr, aceeași vânătoare efectuată într-un mod neselectiv, ca la vânătoare, poate chiar să mărească populațiile de mistreți, îndepărtând indivizii mai mari (adulti) cu drept consecință reproducerea timpurie a indivizilor mai tineri, care nu s-ar reproduce în prezența adulților. „Ne-am dori niște asociații agricole, care au stat mereu în consiliile de conducere ale Zonelor Teritoriale de Vânătoare și n-au cheltuit o vorbă pe rărirea personalului provincial repartizat în chestiune, a continuat cu aceleași greșeli de altădată fără a găsi soluții adecvate pentru fermieri care reprezintă erori pe care, până acum, fermierii înșiși încep să le realizeze. Doar printr-o abordare rațională, științifică și structurată, fără a recurge la măsuri „spot” sau propagandistice, vom putea rezolva cu adevărat problemele fermierilor pe termen lung, în echilibru cu natura și ecosistemele”.