Onorabilul Barbara Mazzali, consilier regional al Lombardiei (Frații Italiei), a subliniat o situatie nefericita: „Un articol plin de inexactități și preconcepții: așa a fost scrisă piesa 'Lobby-ul vânătorilor finanțează Lega și Fratelli d'Italia', publicată duminică, 17 octombrie, la Domani. Și întrucât am fost citat în mai multe locuri, am decis să răspund, așa că sunt asociate cu vânătorii mă umple de mândrie, dar nu accept că se spune despre lucruri neadevărate sau distorsionate. Il Domani spune că în zilele dinaintea alegerilor municipale de la Milano pe rețelele de socializare m-am arătat cu mine pușca pe umăr și am căutat voturi pe lumea asta. Îi reamintesc jurnalistului că în Milano (oraș, nu provincie) sunt foarte puțini vânători și este mult mai ușor să dai peste un activist pentru drepturile animalelor.
Apoi scrisoarea pe care am trimis-o președintelui Fontana prin care ceru demisia acelor directori care au făcut o greșeală cu calendarul de vânătoare, provocând suspendarea Gudronului. Ceea ce jurnalistul uită (intenționat?) Sau nu știe (și mai rău!) Este că vânătoarea nu este doar pasiune, ci și un puternic stimulent economic. Dacă s-ar fi documentat, ar ști că valorează 1,5% din PIB-ul național între armurieri, producători de muniție, îmbrăcăminte, încălțăminte, manageri de zonă și tot ce ne orbitează. Vorbim de miliarde de euro și mii de locuri de muncă.
Odată informat despre acest lucru, jurnalistul ar fi înțeles bine cum eroarea conducerii regionale nu numai că a blocat vânătoarea ca pasiune personală, dar a creat și pagube economice semnificative regiunii în sine. Asemenea erori nu pot fi acceptate fara consecinte si pentru asta i-am scris lui Fontana. Cât despre faptul că aș fi „animat” demonstrația vânătorilor din fața Regiunii, vreau să precizez că am fost foarte mândru că sunt acolo ca cetăţean particular și conștient de faptul că și eu aș fi putut primi huiduieli pentru că fac parte din instituții.
Faptul că eu am fost cel care a condus o paradă de 5 mii de vânători furiosi este cel puțin o reconstrucție imaginativă și nerealistă. Și asta arată clar cu ce spirit și cu ce obiectivitate a fost scris articolul. Cu aceste premise, ajungem la partea în care vorbim de finanțare pentru Frații Italiei. Și aici, jurnalistul face o dublă săritură de știucă pentru a-și demonstra teza. El scrie că finanţarea a venit de la 'Confagricoltura (care are o filială care se ocupă de protecţia vânătorilor)'. Ah, deci finantarea vine de la Confagricoltura, de ce nu scrie asa in titlu? Din faptul că în cadrul acestuia există un sector, domanii deduce că fondurile sunt de la vânători. Menționez alte sectoare care deci, conform acestui pas logic îndrăzneț, sunt finanțatorii noștri: horticultura, sectorul lactatelor, culturile arabile, diverși producători (miere, ulei, fructe și legume, vin), zootehnică. În acest moment, titlul piesei ar fi putut foarte bine să fie „I floriculturii finanțează Frații Italiei”. Sau nu? Nu așa se face jurnalismul”.