Numire la Bruxelles
În importanta „căldare” generală și atotcuprinzătoare a Biodiversității, punctele de pe ordinea de zi a audierii din 1 februarie la Parlamentul European cu siguranță nu erau banale sau de puțină importanță:
1) Plumb în zonele umede: posibile scutiri și durata acestora;
2) Dimensiunea lupului, problemele și posibila retrogradare de la specii deosebit de protejate la specii protejate;
3) Import de trofee de vânătoare
Absențe care au cântărit
Evident, însă, având în vedere absența lor totală, celelalte asociații de vânătoare recunoscute au avut probleme mai stringente și mai importante decât cele de pe agenda de la Bruxelles. Doar Libera Caccia a găsit timpul și resursele pentru a interveni și a face auzită vocea vânătorilor italieni care sunt direct afectați de aceste probleme. În special, intransigența severă a legiuitorilor care transformă în infracțiune simpla deținere de muniție în timp ce traversează chiar și zone umede foarte mici. Aceasta este o problemă care trebuie abordată cu un mare simț al responsabilității și pragmatism. În primul rând, cu o prelungire adecvată a timpilor de implementare și apoi cu o definire și identificare mai precisă a zonelor umede, limitând sancțiunile la utilizarea efectivă a muniției cu plumb și nu la simpla deținere a acestora.
Problema lupului
Pentru problema lupului, nu cred că cele 3.300 de exemplare, estimate de ISPRA, care după estimările noastre sunt peste 5000, prezente la noi în mediul rural, dealuri și munți (și chiar în apropierea centrelor urbane) pot trece neobservate fără stat. intervenind în mod adecvat cu curaj și consecvență. În ciuda faptului că activiștii pentru drepturile animalelor amenință cu foc și flăcări, judecând foarte sever deciziile guvernului suedez, care intenționează să reducă lupii prezenți pe teritoriul național (care este aproape dublu față de cel al Italiei!) de la actualul 450 – judecați excesivi și periculoși – la numărul optim de 170. Cine știe ce ar face suedezii dacă ar avea 5.000!
Alte subiecte
Cel de-al treilea punct de pe ordinea de zi, și anume interzicerea importului de trofee, afectează poate un număr destul de limitat de vânători italieni, dar servește pentru a face să se înțeleagă clar valoarea vânătorii în lume și mai ales pe continentul african. De altfel, reprezentantul Namibiei a ilustrat cu cuvinte sincere pagubele enorme pe care o astfel de decizie l-ar provoca economiei țării sale (vânătoarea reprezintă 5% din PIB) și riscul real de supraviețuire al triburilor locale mici și foarte sărace. După cum se vede, vânătoarea este o problemă complexă de natură globală și trebuie înfruntă și rezolvată cu rigoare științifică și curaj politic de către diferitele țări membre. Și cu participarea activă a vânătorilor și a asociațiilor acestora (sursa: ANLC).
Ați putea dori, de asemenea ..
