Wilderness Italia despre noua legislație privind Parcurile în care se pare că vorbim despre orice, dar nu despre Natură, „puterea politicii asupra naturii”.
Lăudat de senatorii PD (dar cu siguranță apreciat și de mulți alții din medii politice diferite), la sfârșitul legislaturii Senatul a demis noul text de lege care ar trebui să modifice legea parcurilor naționale (care va fi însă ratificată de către noul Parlament). Lăudat, da, dar, s-ar putea spune, mult zgomot pentru nimic: vorbim despre orice mai puțin decât despre Natură.
De la numărul de membri ai Consiliilor de Administrație, pe bună dreptate redus (pentru care asociațiile de mediu au protestat, deși au alte probleme de rezolvat), până la numirea guvernamentală a Președinților (ceea ce este irelevant, dacă nu pentru lumea națională). politicile care vor avea alte locuri de putere sunt disponibile pentru prietenii prietenilor), vânătoarea, evident încă strict interzisă în Parcuri, dar și în zonele lor externe, chiar dând putere de decizie ISPRA (ar fi fost doar o putere de negociere). ), când vânătoarea este în caz că ar fi trebuit să vorbim despre deschiderea în interior, nu închiderea afară!
În comunicatele de presă ale politicienilor care s-au ocupat de această lege (deși nu înțeleg nimic despre Natură sau au idei foarte diferite față de conservarea ei), se laudă cu depășirea a 10% din natura protejată în Italia ca un caz aproape unic în lume. : desigur, cu trucul obișnuit italian de a face oamenii să creadă că ceea ce nu este protejat deloc este protejat! Adică prin trasarea liniilor pe hărți dincolo de care singurul lucru hiperprotejat este fauna, în timp ce tot ceea ce în restul lumii în Parcuri este de neatins, este permis de noi: exploatarea pădurilor și drumurile, minerit, vânt și centrale fotovoltaice, facilitati turistice: totul ca si mai rau decat inainte, fiind in multe cazuri aceleasi Parcuri care asigura si/sau autoriza aceste exploatari si aceste lucrari!
Intrarea asociațiilor agricole în Consiliu este o noutate: pe deplin, dat fiind faptul că Parcurile noastre nu sunt cu adevărat zone protejate. Dar cel mai scandalos este faptul de a fi acordat Parcurilor „redevențe” pentru eventuala exploatare a apei și a resurselor extractive: o adevărată contradicție în ceea ce privește o arie protejată! Ceea ce, mai degrabă decât anti-ecologie (este evident că Parcurile vor avea tot interesul să autorizeze exploatarea, transformându-se astfel chiar mai mult decât sunt deja în simple agenții industriale!) Este antidemocratic, întrucât se ia dreptul de a exploata acest lucru. departe de Municipiile care, cel puțin de fapt, îi aparțin și dacă vreodată ar trebui să i se acorde ca reprezentanți ai populațiilor locale și ca compensare pentru constrângerile Parcului.
Rămâne doar să sperăm că următoarea legislatură se va dovedi mai înțeleaptă și mai iubitoare de Natură decât trecutul și ultimul guvern care a reprezentat-o, care, tocmai pentru a arăta că Natura s-a ocupat și de Natura, s-a dovedit a fi considerat salvează salariile Preşedinţilor Parcurilor Naţionale pe care guvernarea precedentă le luase pe bună dreptate. Asta datorită ajutorului lui Federparchi și a unor senatori, susținând că fără acele salarii Parcurile nu ar fi putut funcționa.
Dar Președinții Parcurilor sunt toți, sau aproape toți, pensionari ai Statului sau foști politicieni, deci deja bine plătiți cu pensiile și diversele prebende (fără a ignora că toate cheltuielile lor din motive de serviciu sunt oricum rambursate ca instituțional). Deci, din ce motiv această alegere, dacă nu pentru a face pe plac diverșilor prieteni ai prietenilor? Iată o cheltuială care ar fi putut fi redusă, sau măcar redusă, și nu a vrut să o reducă.
Între timp, Parcurile lâncezesc din lipsă de fonduri pentru conservarea faunei, pădurilor și munților. De aceea nu există niciodată bani și nimeni nu se mișcă, nici WWF, nici Federparchi, nici Legambiente, nici alte asociații. Între timp, pentru asta va fi suficient să impunem constrângeri (ceea ce este obișnuit în Europa pentru a proteja binele social, dar făcut să plătească indivizilor), fără să dea doi bani pe democrație și respectul pentru drepturile private ale bogaților și săracilor. Un scandal în cadrul unui scandal!
Frank Zunino
Secretar general al AIW
(3 ianuarie 2013)