Raportăm una dintre ultimele intervenții sociale ale Onorabilului deputat Barbara Mazzali, consilier regional al Lombardia (Frații Italiei): „Singura armă pe care medicii noștri o aduc la spital este bisturiul de care au nevoie pentru a salva viețile oamenilor. Moțiunea prezentată de + Europa / Radicali e Partid democratic în persoana lui Michele Usuelli și Pietro Bussolati privind inițiativele de combatere a deținerii de arme în spitalele din Lombardia pentru a proteja operatorii și pacienții este total fara fundatie și instrumental pentru a face să creadă că medicii italieni aleargă liber înarmați și gata să tragă! Să mergem în ordine și să lămurim odată pentru totdeauna.
Este un fapt că portul pistolului de autoapărare se stinge acum. Cifrele vorbesc de la sine și poate „prietenii noștri” ei nu știu nu pentru că sunt ignoranți, dar pentru că nu cunosc chestiunea, că conform datelor publicate chiar de Ministerul de Interne în 2002, licențele active erau de 46.618, în timp ce în 2017 au devenit 18.031, adică de două ori și jumătate mai puține. Datele ulterioare ale celorlalți trei ani au înregistrat întotdeauna o scădere a numărului deținătorilor de permise de armă (azi sunt 14.700) nu numai în Italia, dar și în Milano-ul nostru unde birourile Prefecturii Corso Monforte folosesc un etalon foarte rigid impus de Minister!
Doar cei care dețin o transparență morală și penală în oglindă, înregistrări „clare”, fără acuzații pe rol, fără acuzații împotriva lor, fără rude implicate în proceduri judiciare și nici măcar procese penale foarte vechi intentate tot pentru infracţiuni care nu împiedică reglementarea armelor poate solicita să aibă un permis de armă de foc. Legitima apărare și folosirea legitimă a armelor, așadar, trebuie reglementate cu înțelepciune, stigmatizând excesele inescuzabile, dar fără a uita niciodată că dreptul la autoapărare este un imperativ etic pe care legea trebuie să-l permită; este asta normele corespunzătoare merită interpretări nereductive și nedistorsionante. Nici nu trebuie să uităm că tendințele reductive preconcepute predominante nu sunt atât descendența sentimentelor pro-viață, cât sunt supuse prejudecăților militante „anti-arme”.
În legătură cu care, fără a repeta adagiu banal (dar nu neadevărat) conform căruia dacă „armele sunt scoase în afara legii doar haiducii vor fi înarmați”, trebuie menționat că astăzi cine folosește în mod legitim o armă pentru a se apăra pe sine sau pe alții se expune la riscuri procesuale nu mai puțin grave decât cele fizice create de agresor. Apărarea legitimă și utilizarea legitimă a armelor trebuie reglementate și judecate fără a permite excese. Dar, atunci când excesele sunt pe marginea legiuitorului și a judecătorului, pe lângă faptul că este calm în identificarea lor, ar trebui să poată fi modulat și gradat în sancționarea lor; pentru a nu zdrobi cu efecte disproporționate viața cetățeanului care, poate depășind, a trecut prin teribila experiență (care îi va marca însă viața pentru totdeauna) de a trebui să lovească un agresor pentru că în acel caz statul nu a putut sau a știut să-l apere.
Moțiunea 644 prezentată Consiliului Regional Lombardia își pierde busola în premisa referitoare la Recomandările lui Ministerul Sănătății 8/2007 și ulterioare „a considerat că” de pură natură „guvernare spitalicească”, care nu au nicio legătură cu cererea finală de „interzicere a intrării armate în instituțiile sanitare”. Aceasta este o amenințare, lipsit de orice alt fundament decât cel al dorinței de a revărsa convingeri false în opinia publică asupra deţinerii şi purtării armelor şi asupra autoapărării ca o consecinţă firească. În fine, legitima apărare și folosirea legitimă a armelor sunt chestiuni care trebuie abordate printr-o reglementare care să stigmatizeze excesele, fără a uita că dreptul la autoapărare este unul dintre principiile sistemului nostru de drept.
Regulile care se referă la acest principiu trebuie să fie supuse interpretări nefalsificatoare și nereductive. Suntem țara europeană cu cea mai strictă legislație privind armele atât în posesie, cât și în comerț. Avem prevederi pe care le cunoașteți din jurisdicția penală și din cea administrativă. Problema principală a țării noastre este aceea de des există tendința de a confunda autoapărarea cu piața liberă a armelor sau cu cei care folosesc arme de foc pentru vânătoare sau uz sportiv.
De remarcat că, pentru a avea o abordare constructivă a problemei, instituția trebuie să aibă limite clare și domenii de intervenție jurisprudențială în materie și apoi deschide o masă de discuții cu lumea justiției, a advocacy și a celor care produc sau protejează firme legate de lumea armelor și a celor care, printre cetățenii de rând, pot solicita în mod legal licență de arme de foc și numai ulterior - dacă au anumite cerințe - o pot obține și dacă o obțin este pentru că o persoană transparentă și respectuoasă cu respectarea regulilor”.