Vestea cererii de către primarii din Elba, prezentată la ședința Comunității din data de parcul Arhipelagului Toscan, cu pe ordinea de zi discuția privind situația ungulatelor de pe insula Elba, depășirea și anularea relativă a zone potrivite pentru vânătoarea de mistreți sub forma vânătorii pe insulă. În opinia noastră, aceasta nu este cu siguranță modalitatea de a obține cupoane rezultatele managementului asupra speciilor de mistreți și că ideea depășirii zonelor potrivite cu demonizarea concomitentă a vânătorii vânate nu duce la niciun rezultat decisiv pentru problemele actuale.
În acest sens, l-am întrebat pe dr. Federico Morimando, Tehnician Wildlife, Doctor în Științe ale Naturii și Doctor în Cercetare în Zoologie, colaborează de ani de zile cu Instituțiile și ATC-urile Toscane: „Solicitarea Comunității Parcului Arhipelagului Toscan este evident rezultatul o exasperare crescândă şi nevindecată, referitoare la managementul speciilor de mistreți de pe insula Elba. Realitatea insulei Elba vede opuse cele două fronturi ale conservării Autorității Parcului și cel al managementului faunei sălbatice de vânătoare ATC, într-o paradigmă tipică multor realități italiene, dar a cărei imagine este agravată de insularitate, în care evident populatiile in crestere de ungulate sălbatice se găsesc într-un mediu natural restrâns și limitat. De ce cresc mistreții în număr?
Este vina Parcului? Aș spune nu pentru că Parcul Arhipelagului Toscan implementează de ani de zile o activitate de control numeric precis și atent prin captură și colectare selectivă (care, printre altele, sunt complementare și integrate, luând în principal cuști tinere și colectare selectivă a animalelor adulte). Este vinaATC? Aș spune nu pentru că echipele din zonele alocate alocate adună în medie 80% din doborât: aproape 100 de mistreți uciși în regiunea Toscana în 2016 peste 80 au fost doborâți cu metoda vânat de către echipe de vânătoare și aproximativ 20 cu selecție și control.
Deci pur și simplu este greșit sau, dacă vrem să inducem în eroare, să vorbim de vină sau să atribuim o vină unui sector sau unei organizații mai degrabă decât altuia (cu excepția cazului în care există defecte evidente sau macroscopice sau lacune de management). Fenomenul Mistreț, astăzi, este un fenomen natural (cu siguranță indus și favorizat de om încă din anii 50-60 ai secolului trecut) care și-a asumat în prezent o dimensiune continentală europeană și este condus de factori ecologici de o importanță enormă, precum creșterea constantă a zone necultivate și împădurite (aproape 587 de mii de hectare de pădure noi au fost adăugate teritoriului nostru în 10 ani) și de schimbările climatice care cu ierni din ce în ce mai blânde favorizează creșterea ungulatelor sălbatice.
Deci cum iese? Colaborarea între organizații și managementul adaptiv al speciei (monitorizarea populaţiilor şi acţionarea cu toate formele de eşantionare adecvate realităţilor individuale de mediu) sunt răspunsurile care trebuie puse în aplicare care cu siguranță nu sunt decisive: pentru că o soluție definitivă și decisivă, trebuie să avem onestitatea intelectuală de a ne spune, nu există. Provocarea Autorităților Parcului și a ATC este deci să colaborăm și să înțelegem că conservarea faunei sălbatice nu poate fi separată de gestionarea resurselor naturale și umane care există într-un teritoriu și care, prin urmare, să aplice criterii de conservare pentru managementul faunei sălbatice poate însemna uneori sau adesea nevoia de a lua animale sălbatice sau de a le controla numeric cu deplină cunoaștere a faptelor și, mai ales, a efectelor socio-economice. "