O graniță neclară
Satul Caccia este alături de vânători. În ultimele zile s-a vorbit mult despre un studiu privind efectele... vânat de mistrețiÎnsă linia dintre datele științifice și interpretări nu este întotdeauna atât de clară. Prin urmare, a decis să împărtășească o reflecție a lui Giuliano Milana, naturalist și vicepreședinte al AIW (Asociația Italiană pentru Zone Sălbatice). Iată gândul său: „De zile întregi circulă știri despre un nou studiu care analizează efectele vânătorii asupra mistreților, în special asupra organizării lor spațiale și a contactului dintre indivizi. Continui să am unele îndoieli cu privire la interpretarea dată, mai ales când rezultatele sugerează ruperea legăturilor sociale, un concept pe care studiul nu îl măsoară direct.".
Ce măsoară studiul
Este important să clarificăm imediat un punct cheie. Studiul nu susține și nu dovedește că braconajul provoacă creșteri ale populației și nici că este responsabil pentru actuala explozie a numărului de mistreți. Această schimbare de interpretare are loc în afara domeniului de aplicare al datelor obținute de cercetătorii obișnuiți. Lucrarea se concentrează exclusiv pe variația contactului spațial și temporal dintre indivizii marcați cu zgardă GPS, în raport cu diferite metode de vânătoare. Ce măsoară de fapt studiul? Co-apariția spațială și temporală a indivizilor marcați cu GPS în anumite praguri de distanță și timp. Ce nu măsoară?
- Relații sociale eficiente
- Structura ierarhică a nucleelor
- Legături parentale
- Cooperare, sincronizare comportamentală sau roluri sociale
Răspunsuri normale și adaptive
Reducerea contactelor GPS observată după vânătoare nu echivalează automat cu o ruptură a legăturilor sociale. Aceasta poate indica pur și simplu o creștere temporară a distanței interindividuale, o vigilență sporită, strategii anti-prădător sau o organizare spațială diferită. La mistrețul sălbatic, o specie extrem de flexibilă din punct de vedere comportamental, aceste răspunsuri sunt normale și adaptive, nu patologice. De asemenea, trebuie menționat că studiul se concentrează pe populații hiperabundente în contexte puternic antropizate, cu o presiune de vânătoare adesea discontinuă și inegală. O comparație cu populațiile istorice de dinainte de expansiune (anii 50-70), supuse unei presiuni de vânătoare intense și continue, lipsește complet. Starea actuală de hiperdensitate este implicit presupusă a fi normală, iar orice perturbare este interpretată ca o abatere negativă.".
Ați putea dori, de asemenea ..
Un sistem eficient
Studiul documentează o reducere a contactului după braconaj, dar nu demonstrează durata efectului, persistența sa sezonieră sau impactul său asupra stării de sănătate, supraviețuirii sau succesului reproductiv. În absența acestor informații, observăm un răspuns acut la perturbare, nu o transformare stabilă a structurii sociale. Orice mamifer social supus unei mortalități bruște sau unei presiuni intense prezintă reorganizări temporare. A numi aceste relații o ruptură este un salt nejustificat în interpretare. Atunci când există necesitatea reducerii semnificative a populațiilor din motive concrete, braconajul rămâne, în multe habitate complexe, unul dintre cele mai eficiente sisteme disponibile.".
