Sălbăticia Italia: Wolf, contradicțiile „expertilor”. În Italia, „experții” sunt doar absolvenții din universitățile noastre, chiar dacă nu prea au autoritate (în ultimul timp până și celebrul Bocconi a făcut apă din toate părțile!). În altă parte, un expert este de obicei cineva care cunoaște cu adevărat o problemă, indiferent de calificarea educațională.
Din păcate, suntem încă departe de momentul în care se va desființa valoarea juridică a calificării; deci doar avand bucata de hartie esti considerat "expert". Evident, așadar, că „experții” pe lup sunt doar absolvenții de biologie care s-au dedicat studiului acestui animal (evident, întotdeauna contra cost!). Dar de câte ori spun acești „experți” adevărul? Și de câte ori par să spună în schimb doar adevăr partizan, poate cu omisiuni (pentru Biserică este un păcat venial, dar este întotdeauna un păcat!) Sau cu interpretări convenabile ale faptelor sau analizelor? În ultima vreme s-au citit aceste adevăruri discordante în diverse ziare, ca să nu mai vorbim în diverse reportaje, articole de presă „autoritare” sau declarații la interviuri. Să vedem câteva dintre ele. Lupoaica care s-a împerecheat cu masculul din Slovenia în munții Lessini (Veneto). Ni s-a spus mereu că provine din Apenini (afirmație a diverșilor lupfili), deși ideea unei Padanii traversate de un lup pentru a se muta din Apenini în Lessinia suna foarte puțin credibilă. Acum aflăm că, în schimb, vine din haitele care se află între Franța și Piemont (afirmația cărturarii lupilor Francesca Marucco: interviu cu Il Giornale).
Estimarea pe care subsemnatul a făcut-o în 2010 a cel puțin 4.500 de lupi în Italia nu a fost niciodată infirmată: s-au limitat să spună că a fost o „minciună”. Acum au mai scris că această cifră nu ar fi de încredere ca „pe baza unor calcule personale” (președintele ENPA Parma, Angela Pia Mori Gialdi). Dar nu au fost (și sunt) calcule exagerate și cele date anterior de alte organisme? Atât de mult încât însuși prof. Boitani a declarat că numărul de lupi care alcătuiesc populația italiană este necunoscut (afirmație într-un interviu acordat site-ului Gaianews). Sau cele „oficiale” sunt considerate de încredere doar pentru că sunt calculate de așa-zișii „experți”? Totuși calculul meu s-a făcut tocmai pornind de la datele, obiective și verificabile, ale așa-zișilor „experți”, și pe baza indicațiilor științifice ale acestora! Sau calculele dau rezultate diferite in functie de cine apasa tastele calculatorului !?
În Abruzzo a izbucnit un pandemoniu de negare pe Facebook cu privire la atacul unui lup într-o benzinărie, raportat de presa locală. Un fapt care s-a dovedit a fi absolut adevărat. Atât de mult încât nicio autoritate nu a decis să „ardă” negând-o, nici asociațiile de mediu acreditate ca fiind autorizate: desigur, era o știre adevărată dar era și incomodă; de aceea era mai bine să o ignorăm decât să o negi, pentru că, după cum scria cineva (poate Andreotti), „o negare este o știre dată de două ori”. Mai bine fă-o să uite! Cum au fost puse pe plan secundar alte știri, cel puțin asemănătoare, precum cele care s-au întâmplat în zona Parmei, în Castel di Sangro și în Sirente (L'Aquila). Ca să nu mai vorbim de cele documentate în Umbria și Franța în ultimii ani.
Ați citit vreodată, în Italia, un articol de ziar sau un interviu, în care se vorbea despre lupii uciși în ultimii ani în toate țările cu populațiile lor, pentru a-i ține sub control și deci a limita pagubele pe care le provoacă? Totuși, acestea sunt evenimente care se petrec peste tot în lume: întâmplător, peste tot, cu excepția Italiei! O țară a zvonurilor despre nimic, a prevaricatorilor, a celor cu „cu totul alte probleme”, a amânărilor, a „alternativelor” (la vânătoare și/sau la ucidere, desigur).
Toate acestea diminuează impactul lupilor asupra animalelor și animalelor de companie. Cel mult încercăm să le descarcăm pe câini și hibrizi (deci nimeni nu are datoria să plătească daunele!). „Trebuie să avem în vedere, de asemenea, că pagubele aduse turmelor sunt cauzate și de câinii fără stăpân și de către câinii vânătorilor înșiși, în timpul excursiilor de vânătoare. Prin urmare, nu trebuie să cădem în eroarea de a generaliza, dând vina pe toate greșelile de demonstrat (…) există întotdeauna o alternativă”. Iată apărarea obișnuită a ecologiștilor (în acest caz asociațiile din Val di Vara, în La Spezia). Niciodată că ei îndeamnă autoritățile să-și plătească daunele cu promptitudine și totalitate sau, ca alternativă, niciodată că lor (iubitorii de lup) li se oferă să le plătească, măcar lupii siguri! Într-adevăr, nu vorbim aproape niciodată despre acest subiect spinos: între timp, cei care „plătesc” sunt cei din lumea rurală. Vorbim doar despre valoarea biologică a lupului, despre importanța științifică de a-l avea în munții noștri pentru funcția lor biologică. De frumusețea lor ca animal! Câtă „mană”, totuși, aduc acești lupi prietenilor lor, cu nenumărate proiecte Life pentru cercetători: dar niciodată un singur euro pentru crescători!
Chiar și lupii sunt prezentați ca „atractori” turistici. Adică, în loc să evidențiem pagubele și problemele sociale din prezența lupului, vorbim doar despre presupusul aspect pozitiv (dar așteptăm ca vestea agresiunii la oameni și afecțiunile lor animale să crească în număr, întrucât faptele sunt din ce în ce mai multe de demonstrat – un ultim caz în Suedia este recent –, atunci vom vedea câtă atracție turistică vor face lupii!). Ei vorbesc despre „nivelul de conviețuire dintre simbolul animal al sălbăticiei și omul contemporan” care ar fi „făcut școală în lume” (întotdeauna experta Francesca Marucco). Desigur, doar acea conviețuire a fost și continuă să fie IMPUSĂ, nedorită de oamenii din munții italieni. Acest lucru, însă, nu ne spune Marucco. Ne vorbește apoi despre relațiile sale cu savanții din Montana (SUA), fără să ne informeze totuși despre măsurile care au fost luate în acele state - și urmează să fie luate din nou: există un proiect de lege pus în discuție tocmai în aceste state. zile până la Congres - pentru a limita numărul de lup.
Marucco ne vorbește și despre o creștere anuală de 11% a populației de lup din Alpi. De altfel, o cifră care, dacă ar fi aplicată lupilor din Apenini, începând din 1970 nu doar că ar confirma estimarea mea din 2010, dar ar depăși-o cu 2.000. exemplare și astăzi s-ar ajunge la aproape 10.000 de lupi (considerăm și că jumătate au murit sau au fost uciși, deși îmi imaginez că morții au fost deja incluși în acei 11%, dar rămânem totuși pe cei 5.000)!
ADN-ul, deci, mereu atât de precis în conferințele și publicațiile publice, pentru a fi negat doar în privat, când se afirmă că este imposibil să distingem hibrizii de lupii adevărați sau lupii „alpini” de lupii apeniniști: ceea ce, totuși, susțin alții. să fie subspecii care să fie conservate pentru biodiversitatea lor! Și cum pot fi păstrați, dacă nu se disting de hibrizi și indivizi de alte origini? Italienii au nevoie de adevăr, pentru a decide ce să facă pentru a rezolva problema lupului, nu de incertitudini și discrepanțe despre toate!
Pentru a justifica prezența hibrizilor („încrucișarea”), a fost susținută teza ridicolă și posibilitatea ca „câinii și lupii să aparțină aceleiași specii, astfel încât să se poată reproduce”. Că „există încrucișări de diferite grade, dar majoritatea sunt doar câini rătăcitori, atât cei ai ciobanilor mincinoși, cât și cei ai vânătorilor și ai unor particulari” (Președintele ENPA Parma Angela Pia Mori Gialdi)! Ridiculos, da, și, de asemenea, ignoranți în ceea ce privește comportamentul animalelor (ei, activiștii pentru drepturile animalelor!), pentru că dacă este un mascul de lup care se împerechează (ceea ce este foarte puțin probabil) cu o femelă în călduri, cățeii rămân în casele noastre nu în natură. În timp ce doar cazul mult, mult mai puțin probabil, în care o lupoaică în călduri este acoperită de un câine mascul, i-ar determina pe pui să se transforme în hibrizi sălbatici!
Din păcate, doar cu acești „experti în manuale” se confruntă autoritățile, pentru faptul că au crismul unei cârpe de absolvire, când crescătorii și păstorii sau oamenii din lumea rurală sau oricine au mai multă experiență decât ei. trăiește ruralitatea, poate chiar doar prin vânătoare: niciodată o echipă care să includă și acești factori interesați (azi e la modă să le spunem așa).
Frank Zunino
Secretar general al Asociației Italiene pentru Sălbăticie
(26 februarie 2015)