Se apropie și acest sezon de vânătoare, la douăzeci de ani de la prima licență! Emoțiile au fost numeroase, și satisfacțiile, multe lucruri am învățat și multe am descoperit că trebuie să învăț. Dar în bilanţul pe care, mai mult sau mai puţin, îl facem cu toţii la sfârşitul sezonului, cea mai semnificativă notă se referă la îmbunătăţirea netă a funcţiilor mele auditive şi, în consecinţă, a capacităţii mele de concentrare şi reacţie. Nicio intervenție medicală miraculoasă nu a permis acest lucru, ci utilizarea unui dispozitiv tehnologic deosebit de eficient: cel Căști Shothhunt. De-a lungul anilor, afectat de hipoacuzia mea senzorineurală, rezultat al traumatismelor acustice ale tinereții repetate în sesiunile de împușcături și vânătoare mereu cu o protecție slabă, am încercat diverse dispozitive pentru a restabili cel puțin parțial sensibilitatea auzului pierdută iremediabil.
Căștile s-au amplificat bine, dar mi-au dat un sentiment de izolare și plictisire. Aveau un volum considerabil și puțină aderență la cap în timpul mișcărilor. Plăcute în zilele friguroase, le-am tolerat rău la căldură și erau foarte afectate de foșnetul vântului, care s-a amplificat împreună cu celelalte sunete, acoperindu-le. Am încercat apoi căștile, un produs american care părea promițător. Mai ușoare și mai confortabile decât căștile, mereu în conexiune wireless cu radioul, au avut însă defectul de a monta microfonul doar pe o latură, în detrimentul direcționalității sunetului. Mai mult, nici în acest caz amplificarea nu a fost personalizabilă, astfel încât zgomotele au fost amplificate într-un mod omogen, făcându-le excesive pe cele la frecvență joasă, care sunt în general percepute normal de cei cu acest tip de hipoacuzie „indusă de zgomot”. Căutarea mea pentru ajutorul ideal nu s-a oprit, fiind auz, mai ales în vânătoare de mistreți, un simț-cheie nu doar de a efectua o ucidere, ci și mai mult de a urmări dinamica care se desfășoară în tufișul gros, teatrul principal al acestui tip de vânătoare.
Mistreții se sinucid cu urechile lor„Obișnuia să spună bătrânii noștri, și fiecare dintre noi o va fi experimentat, mai ales în acele teritorii, precum Maremma, unde vânez în principal, dominată de copaci josi și complicati. În Maremma sunt foarte puține zone cu copaci înalți, iar vânătoarea de mistreți are loc adesea în scenarii în care un foșnet, un vuiet, este singurul semn al prezenței hirsutei înaintea acelor prețioase zecimi de secundă în care este posibil să țintește și trage. În teritoriile de acest fel este inutil să speri să prinzi un mistreț care a fost văzut sosind: în general arăți spre o gaură în gros și apeși pe trăgaci când vezi animalul în punctul în care auzul a ghidat privirea. .si se ajunge la concluzia ca este un mistret.
Gli Căști Shothhunt pe care le-am folosit anul acesta mi-au redat ocazia de a trăi pe deplin aceste emoții.
Mici si foarte usoare, aceste casti sunt wireless, cu posibilitatea de a fi conectate wireless la radio. Confortul la purtarea acestora este asigurat de posibilitatea de a alege dimensiunea potrivită a tamponului de cauciuc pentru canalul auditiv. Odată purtate, uiți că le ai. Fiecare dintre cele două căști are propriul microfon, iar acest lucru conferă sunetului transmis aceeași direcționalitate ca și cel natural. Inovația care mi s-a părut deosebit de incitantă este aceea de a putea personaliza amplificarea astfel încât, plecând de la curba audiometrică a fiecăruia, să fie posibilă amplificarea doar a sunetelor care sunt percepute mai prost (în general cele acute, la frecvență înaltă) fără a crește volumul celor percepute în mod natural (cum ar fi vibrațiile sau zgomotul bufni), eliminând efectul enervant de „bas” al sistemelor tradiționale de amplificare. Singurele defecte pe care le-am găsit la micuțul meu, dacă pot fi definite ca atare, sunt durata nu foarte mare a bateriilor (a căror viață se termină odată ce sunt adăpostite, indiferent de utilizare) și sensibilitatea la câmpurile electromagnetice (care se manifestă). ea însăși cu un ușor foșnet la vânătoare în apropierea surselor de înaltă tensiune, cum ar fi stâlpii de electricitate).
Gli Shothhunt nu sunt doar utile în refacerea auzului pierdut, dar au capacitatea prețioasă de a-l păstra pe cel rezidual. Sunt, de fapt, capabili să atenueze instantaneu și automat sunetele care depășesc 82 de decibeli, asigurând o protecție excepțională împotriva traumei acustice a loviturii. Poate în vânătoare de mistreți nu este atât de imediată corelarea traumei celor „puține” focuri trase cu leziunile senzorineurale pe care le provoacă, dar, în tirul migrator sau de lut, unde împușcăturile sunt numeroase și apropiate, protejarea auzului este fundamentală. Cu atât mai mult pentru cei mai tineri, cărora nu mă obosesc să le repet cât de esențial este să păstreze auzul bine și să nu-l lase furat de superficialitatea prostească a celor care cred că zgomotul nu este periculos.