O noutate interesantă
Un nou articol științific interesant, publicat recent în revista „Current biology” intitulat „Rapid formation of new migration route and breeding area by Arctic goese”, de autorii Jesper Madsen, Kees HT Schreven, Gitte H. Jensen, Fred A. Johnson , Leif Nilsson, Bart A. Nolet, Jorma Pessa, demonstrează încă o dată cât de multe animale (în acest caz specific gâștele) știu să se adapteze la schimbări de mediu. Acest studiu confirmă unele știri negative, adică modul în care mediile arctice se schimbă rapid, dar ne returnează și știri pozitive, arătându-ne cum această populație de gâște cu picioare roz (Anser brachyrhynchus) și-a găsit rapid un nou loc de reproducere.
Presiunile antropice
Multe animale care se reproduc în Arctica sunt expuse riscului de dispariție locală din cauza pierderii habitatului. Speciile migratoare se confruntă cu presiuni antropice în creștere de-a lungul rutelor lor de migrație, cum ar fi secetele, crearea de bariere și supraexploatarea agricolă. Aceste specii pot rezista doar dacă își adaptează migrațiile, timpii de reproducere și zona de cuibărit. Acest articol documentează formarea foarte rapidă (10 ani) a unei noi rute de migrație și a populației de reproducere disjunse a gâștei cu picioare roz la Novaya Zemlya, Rusia, la aproape 1.000 km de locurile sale inițiale de reproducere din Svalbard (Norvegia). Populația a crescut la 3.000-4.000 de păsări, datorită creșterii inerente și a imigrației continue de pe ruta inițială. Colonizarea a fost posibilă prin încălzirea recentă de pe Novaia Zemlya, care a creat noi locuri potrivite pentru cuibărirea lor. Acest comportament social al gâștelor, care are ca rezultat transmiterea culturală a comportamentului migrator între conspecifici și efectivele de specii mixte, este cheia acestei dezvoltări rapide și servește ca un mecanism care poate permite salvarea ecologică într-o lume în schimbare rapidă.
Populația de luptători
Toate acestea nu înseamnă că încălzirea globală este deloc o problemă falsă, dar ne mângâie într-un fel pentru viitor, sugerând că există posibilități de adaptare pentru speciile aflate în dificultate. În plus, ne ajută să înțelegem mai bine dinamica unor populații care uneori pot părea în scădere, dar își schimbă de fapt aria de acțiune. Un caz analog este cel al populațiilor europene de ruf (Calidris pugnax) care, deși nu a fost demonstrat într-un mod atât de precis, a modificat zonele de reproducere prin deplasarea mai spre est în estul Siberiei și abandonarea zonelor de cuibărit din Europa și vestul Rusiei. (Federcaccia Biroul de Studii și Cercetare pentru Fauna Sălbatică și Agro-mediu)
Ați putea dori, de asemenea ..
