Tehnicile de vânătoare la mistreți au reguli un cod nescris alcătuit din gesturi străvechi și nobile transmise de șeful vânătorului țărușilor, bătătorilor și canailor.
Tehnicile de vânătoare la mistreți au reguli un cod nescris alcătuit din gesturi străvechi și nobile transmise de șeful vânătorului țărușilor, bătătorilor și canailor.Cea mai populară metodă pentru vânătoare de mistreți este vânătoarea numită și cacciarella sau vânată. Vânătoarea este practicată de un grup mare de oameni care trebuie considerată ca o echipă reală, adică ca un grup de oameni care colaborează în același scop având sarcini diferite, dar importante în același mod. Toți vânătorii din grup, așadar, au aceeași importanță și au, de asemenea, aceleași drepturi de fapt, la sfârșitul vânătorii, carnea trebuie împărțită în mod egal printre toți vânătorii.
Există, totuși, un maistru care trebuie să poată pentru a menține unitatea grupului și a-l conduce mai ales în momentul pregătirii excursiei de vânătoare.
Vânătorii de o echipă sunt împărțite în esență în canai și poste. Posturile sunt acei vânători care sunt poziționați anterior în locurile strategice ale perimetrului de vânătoare spre care se crede că mistreții s-ar putea îndrepta în timpul evadării. Poziționarea stâlpilor se realizează așadar chiar în primele momente ale călătoriei de vânătoare și trebuie precedată de o explorare atentă a teritoriului de către cei mai experimentați vânători ai grupului. Canaii, pe de altă parte, au sarcina de a urmări mistreții iar să se asigure că în evadare se îndreaptă spre poştă. Asta, desigur, cu ajutorul câinilor ai căror canai sunt atât stăpâni, cât și dresori. În echipe deosebit de mari, poate exista și un al treilea grup de vânători numit bătători. Bătătorii au sarcina de a redirecționa mistreții către oficiul poștal în cazurile în care aceştia au reuşit să depăşească perimetrul de vânătoare. Prin urmare, chiar și lovitorii sunt poziționați strategic și în același timp cu mizele iau poziție.
O altă metodă de vânătoare este randul care însă spre deosebire de expediţia de vânătoare nu este foarte răspândită pe teritoriul italian. Tragerea este o metodă de vânătoare potrivită pentru o echipă mică de vânători format doar dintr-un canaio cu un singur câine în cârlig și niște stâlpi. În practică funcționează la fel ca o expediție de vânătoare, cu excepția faptului că se practică pe un teritoriu mult mai mic decât acesta, dat fiind, evident, numărul mic de vânători participanți. Cealaltă diferență față de glumă este că perimetrul de vânătoare se desemnează pornind de la amenajarea pistelor pe care câinele le adulmecă înainte de începerea vânătorii..
În sfârșit, există și posibilitatea de a vânează mistreți cu pândă. În acest caz nu este vorba de o echipă de vânători, ci de un singur vânător care așteaptă literalmente trecerea unui mistreț într-un loc ales dinainte. De obicei locul este ales după o observare atentă a teritoriului de către vânător că in aceste cazuri cu greu se hotaraste sa ia cainele cu el. Daca, insa, cainele este prezent, observarea teritoriului poate fi integrata gratie urmelor adulmecate de caine.
Ați putea dori, de asemenea ..
